Solo traveler în Cipru – ce am trăit în țara cu singura capitală divizată din lume

Călătoresc singură de ceva ani, iar asta mi-a adus foarte multă libertate și încredere în cine sunt și ce pot. Am fost până acum în aproape 40 de țări, pe multe dintre ele le-am străbătut așa, împrietenindu-mă cu localnici și stând la necunoscuți. Cred că a merge singur în țări îndepărtate, expunându-te benevol unor provocări culturale neașteptate și (uneori) provocatoare este un exercițiu pe care merită să-l facă oricine, cel puțin o dată în viață. Să lași deoparte confortul dat de spațiul tău, de oamenii dragi sau obiceiurile atât de cunoscute te va ajuta să crești mult.

Cu aceste gânduri încep această nouă rubrică, Solo traveler. Nu va fi articolul clasic despre hoteluri și restaurante sau obiective turistice, ci am să vă vorbesc despre oameni, despre cum văd ei viața și, da, poate, despre câteva locuri magice în care trebuie neapărat să ajungi.

Viața în Cipru

• Am aterizat în Paphos, orașul lor port din sud, cu gândul că Cipru va fi foarte asemănător cu Grecia – multă deschidere la mare, vorbesc tot limba greacă, au rădăcini grecești. Ce poate să fie diferit? Ei bine, o mulțime de lucruri, pentru că influențele vin de la multe popoare care considerat insula un teritoriu cu poziție strategică – grecii, venețienii, venețienii sau britanicii au lăsat urme însemnate pe aici. Deși seamănă, nu, nu e Grecia (Grecia e mai mișto :P)
• Nu multă lume știe că insula este împărțită între 2 țări – Cipru (cel considerat grecesc), în sud și Turcia, în nord – divizarea s-a întâmplat în 1974, după invazia turcească (doar Turcia susține Ciprul de Nord). Deși considerată abuzivă acestă mișcare, lucruri par destul de calme la graniță. iar trecerea dintr-o parte în alta se face rapid și relaxat.
• Insula e mică, există doar câteva orașe mai mari (Nicosia, Limassol, Larnaca și Paphos), iar distanțele între ele sunt de 1-2 ore
• N-am mai mâncat atât de bine de mult timp, rar mi-a fost dat să mănânc așa bine la fiecare masă! Dacă ești vegetarian, dar mănânci încă pește sau brânză, e un rai pentru tine – am mâncat mult pește, fructe de mare, halloumi (care e marca lor), salate cu feta – neapărat să încerci meze – mai multe gustări servite pe rând (vreo 24 în total) – gazda mea din Paphos mi-a spus că la ei asta se numește slow food și de asta e așa multă mâncare, pentru că te așezi la ora 19 la masă, te relaxezi, te întreții cu cei cu care ești, mai guști ceva… și așa trec vreo 3,4 ore 🙂

• Mai toată lumea are mașină, dar găsești și autobuze către locurile interesante – influențele grecești se simt mult la nivel de mitologie, există multe sit-uri arheologice cu denumiri de zei – cu Afrodita și Apollo m-am întânit destul de des
• Să nu va bazați totuși pe autobuze – eu am pățit de 2 ori să nu vină la ora indicată (o dată cu unul public la aeroport în Paphos, o dată cu o companie privată din Larnaca – asta când să mă duc la aeroport înapoi în Paphos, ceea ce mi-a făcut o gaură în buget, pentru că a trebuit să iau taxi pentru 100 km)

Nicosia – singura capitală din lume divizată între 2 popoare 

Faimoasa Green Line este un fel de No Man’s Land, 30 de metri care nu sunt deținuti de niciuna dintre cele 2 țări (este buffer zone unde există doar trupe UN), iar ca sa treci în partea turcească ai nevoie de buletin sau pașaport (nu se pune o ștampilă – pacat, zise un călător colecționar de stampile 😁).

Granițele au apărut după invazia turcească din 1974, însă povestea este mult mai dureroasă și plină de implicații, fiecare parte suferă la fel de mult și nu e în niciun caz o situație de genul – ei sunt răi, noi suntem buni (cel puțin așa mi-au spus localnicii). Deși există această tensiune și e ca o trecere de graniță reală, cu check points, oamenii trec linistiți și nu există incidente majore.

Să trec aceasta graniță mi s-a părut fascinant și, odată ajunsă în partea turcească, am putut să simt în aer schimbarea de cultură. Ești imediat în Turcia și e nevoie de lire turcești (dar acceptă și euro). Cafenelele au început să apară pe lângă clădirile părăsite.

Un loc unic, în care am simțit adunate un amalgam de sentimente: tristețe, agresivitate, bucurie, confuzie, îndoieli, lejeritate.

Oamenii din Cipru 

Mereu am crezut că apropierea de mare și de plajă contribuie serios la relaxare, iar ciprioții mi-au confirmat asta – sunt calmi, veseli și iubesc natura.

Prima mea gazdă, un biolog marin născut în Paphos, m-a cucerit cu pasiunea lui pentru natură și cunoștințele despre Cipru. M-a primit în casa lui cu etaj și curte interioară care dădea spre pădure, m-a dus cu mașina la băile Afroditei și mi-a povestit multe despre ținutul Akamas. Mi-a arătat clădirile părăsite de turcii care locuiau înainte aici și m-a dus la plaja lui preferată. El mi-a explicat și despre slow food și nu înțelegea de ce vreau să mă ridic de la masă după o oră 🙂

Cel de-al doilea localnic la care am stat, Kiriakos, un tip cu mușchi și tatuaje din Larnaca, m-a fascinat cu motivația și pasiunea lui. Lucrează în armată și e parte din diverse misiuni, a lucrat și ca bodyguard la aeroport și iubește mult animalele – are 2 câini mari, salvați de pe stradă și a ajutat alți câțiva să aibă stăpâni.  Kiriakos mi-a pus o mulțime de întrebări despre România și Let s Do It! și m-a dus la aeroport la 6 dimineața.

În Nicosia am stat la Islam, un egiptean simpatic și deschis, care lucrează (foarte mult, chiar și după părerea lui) pentru o corporație în Cipru. Mi-am dat seama din cum vorbea că se simțea un pic singur ca expat și m-am bucurat să petrec cu el o parte din weekend. De mult n-am mai văzut un om așa de săritor și de elegant – ne-a dus la plajă, pe mine și un grup de încă 2 călători, mi-a gătit micul dejun tipic egiptean (cea mai plată omletă pe care am văzut-o, salată de brânză cu ceapă și lipie) pe care o mănâncă cu mâna și mi-a arătat locurile lui preferate din Nicosia – el a fost cel care m-a trecut granița. L-am întrebat cât de periculos e să mergi acum în Egipt – pe scurt, deloc. Desigur, am discutat foarte deschis despre religie și mi-a spus că, din punctul lui de vedere, Coranul lasă libertatea de a face ce vrei tu (chiar și să porți sau nu hijab).

Locuri magice din Cipru

De obicei, încerc o combinație între locuri turistice și locuri care-mi spun mie ceva, fără să fie neapărat de mare interes. În Cipru, m-am condus mult după instinct și n-am făcut foarte multe planuri. Am mers cu autobuzul din oraș în oraș (orarul aici) și m-am bazat pe localnici care m-au mai dus și cu mașina.

• Aphrodite`s Bath – locul unde legenda spune ca Afrodita venea să facă baie. Dacă te scalzi acolo, îți vei păstra frumusețea veșnic.
• Aphrodite`s Rock – o plajă cu pietre rotunde, frumoasă foc, locul unde Afrodita a apărut din spuma mării. Locul meu preferat din Cipru, unde se poate ajunge cu un autobuz din Paphos
• Capo Greco – o altă minune a naturii, cu o lagună cu apă azurie și peisaj de deșert
• Nissi Beach – am trecut-o aici pentru culoarea superbă a apei. Altfel, un loc comercial și foarte aglomerat
• Centrul Vechi din Nicosia – mi se spusese că Nicosia nu-i cine știe ce. Mie mi-a plăcut mult să mă plimb pe străduțele înguste și să iau prânzul sub un portocal.
• Granița dintre partea cipriotă și cea turcească din Nicosia – o experiență memorabilă
• Biserica Sf. Lazarus din Larnaca – Larnaca este un orășel-stațiune cu plajă și hoteluri, dar are și un centru vechi drăguț. Locul meu preferat a fost pe banca din fața bisericii, de unde admiram un pom roz minunat
• Kyrenia – un oraș turcesc fermecător aflat pe malul mării, la care am ajuns după ce am luat un autobuz din partea turcească a Nicosiei. Portul este frumușel foc, iar fructele de mare delicioase.
• Famagusta – un oraș semi-deschis turiștilor (există o zonă ocupată, unde nu se poate intra), aflat tot în partea turcească, cu o comunitate mică, dar foarte simpatică. Și aici am ajuns tot cu autobuzul din Nicosia turcească.

 

 

 

 

Pentru mine, Cipru a fost ca o gură de aer proaspăt. N-am venit cu așteptări, așa că totul s-a așezat exact așa cum trebuie. M-am lăsat mult condusă de instinct și am descoperit o țară relaxată, cu oameni calzi. Să vă duceți!