Revelatii

Curaj

separator
Posted on / by Anca
Reading Time: 2 minutes

Cautam zilele astea niste scoli de vara pe net si i-am spus cuiva ca vreau sa aplic pentru unele dintre ele. Asta dupa ce in urma cu cateva zile ii spusesem si despre niste workshop-uri de dezvoltare personala. Deja i se parea ca fac prea multe si era oarecum ciudat ca m-as implica in atat de multe lucruri care imi plac. Mai mult, cunosc atat de multi oameni care cred ca stiu care este “the right thing to do” cam pentru oricine si, daca nu te inscrii pe traseul gandit de ei, esti un ciudat caruia trebuie sa astepti sa-i vina mintea la cap sau sigur nu vei reusi nimic si tot pe calea batatorita si pregatita de mult te vei intoarce. Eu simt o mare presiune in acest sens, atunci cand vine vorba despre pasiunile mele si ce lucruri vreau sa fac in viitor.

Am auzit odata o vorba care zicea: “ia deciziile singur pentru viata ta, pentru ca altii abia asteapta sa o faca pentru tine”. Mult prea multi oameni fac ceea ce se asteapta de la ei, ceea ce e stabilit poate cu mult timp inainte de a-si da ei seama ce vor, si acum e prea tarziu sa mai dea inapoi – cred ei. Motive pentru care nu putem face ceva gasim intotdeauna si chiar ele ne opresc de fapt sa schimbam lucrurile care nu ne plac la viata noastra.

Observ de foarte multe ori in jurul meu oameni care nu fac nici pe departe ce le place, se chinuie, din diverse motive, se simt legati si fara scapare, nu pot sa doarma noaptea, iar dimineata nu pot zambi pentru ca a inceput o noua zi. Ne place sa ne chinuim, suntem masochisti si nu facem ceva decat atunci cand doare mult prea tare. Mi-e ciuda tare pentru chestia asta!

Ii admir foarte mult pe oamenii care au curajul sa schimbe ceva, atunci cand nu se intampla lucrurile asa cum isi doresc – fie ca e vorba de a spune cuiva ce ii deranjeaza, de a schimba job-ul, atunci cand acesta ii face nefericiti, de a pleca in alta tara, daca acolo au o viata mai aproape de visele lor. De a face CEVA, din nou si din nou, pana cand e bine. E foarte foarte greu, stiu. De cand am acceptat ideea, acum cativa ani, ca doar eu sunt responsabila pentru viata mea si pentru starea mea de fericire sau tristete, imi pun intrebarea constant cum stau lucrurile la mine in poveste. Cu analiza stau bine, cu schimbarile … mai greu. But trying and counting:)

Il intrebam pe tata acum ceva timp ce ar face daca i-as zice intr-o zi ca vreau sa ma duc sa fac poze in Tibet, pentru ca asta e visul meu. Mi-a zis ca pot sa o fac, dar nu pe banii lui :)) De-ar fi asa de simplu…

Related Posts

12 Comments

  • famous brands
    06/16/2009

    pai probabil ca oamenii aia au si familie de intretinut ,datorii ,rate ,chirii si nu-si permit sa fie capriciosi

    Reply
  • phoebs
    06/17/2009

    stiu ca poate fi si asta, dar de multe ori nu e nici macar atat.

    Reply
  • Razvan
    06/17/2009

    Tony Robbins! 🙂

    true though.

    Reply
  • andreixp
    06/17/2009

    imi place gandirea ta pozitiva si optimista 🙂

    p.s.
    lucrez la un site al giurgiului, si am o sectiune cu “bloggeri giurgiuveni” . cand va fi gata, te adaug acolo 🙂

    Reply
  • tudor mateescu
    06/17/2009

    gandirea pozitiva fara schimbare este gandire neutra 😀

    Reply
  • phoebs
    06/18/2009

    Da, Tony Robbins:)

    andreixp, cine esti tu? si de unde stii ca sunt din giurgiu?:)

    tudor, bine zis:) foarte bine chiar.

    Reply
  • andreixp
    06/18/2009

    la cat de mic este orasul Giurgiu, toata lumea stie pe toata lumea, din vedere. Parca te vazusem cu Georgiana Serbescu, mai demult.
    Andrei Balan ma cheama, dar probabil ca nu ma cunosti, avand in vedere ca esti putin mai mare decat mine 🙂

    Reply
  • phoebs
    06/18/2009

    Ah, acum am inteles:) Da, probabil eu eram.

    Reply
  • Binchen
    06/29/2009

    Hehe…tatal tau a fost chiar amabil…cand i-am spus mamei ca peste cativa ani vreau sa imi iau un an liber si sa calatoresc prin lume si ca acum ma gandesc la moduri de a lucra si de la distanta pentru a suporta costurile calatoriei, mi-a zis ca a inceput sa fie speriata de ideile mele si ca prea sunt cu capul in nori, ar fi timpul sa-mi revin:)

    Reply
  • phoebs
    07/02/2009

    Mi-ar placea sa fac si eu asta la un moment dat. Tu ai mai ramas cu visul sau ai renuntat?

    Reply
  • Binchen
    07/04/2009

    Sunt tot mai hotărâtă chiar şi sper că nu o să fie pe la 80 de ani pe lista “ce am vrut să fac şi n-am făcut”.

    Reply
  • Binchen
    07/04/2009
    Reply

Leave a Reply

ABONEAZA-TE

Ţi-a plăcut ce-ai citit?

Abonează-te şi primeşti
constant articole care să te bucure
Abonează-te
Primeste in inbox-ul tau articolele mele!
Aboneaza-te

Pin It on Pinterest