Draga Mia,
Trebuie sa-ti recunosc ca, atunci cand am aflat ca vei veni in vietile noastre, vestea asta a fost un mic soc pentru mine. Am crezut ca mai e mult, chiar foarte mult pana la asa un eveniment si ca voi avea timp sa ma mai obisnuiesc cu asa o idee. Cei care ma cunosc stiu ca spun des ca nu-mi prea plac copiii. Sunt, pentru mine, un element total necunoscut si deloc controlabil, asa ca ma cam sperie 🙂 Apoi, simt ca mai am eu multe de invatat si devenit, pana sa fiu suficient de inteleapta ca sa cresc un pui mic. Si, pentru ca valorizez foarte mult libertatea si flexibilitatea, am vazut intotdeauna orice copil ca pe un mic hot al acestei libertati atat de pretioase si greu castigate (inca vad lucrurile asa, recunosc, motiv pentru care nu ma grabesc deloc, dar chiar deloc sa am si eu unul. Chiar ma gandesc, de multe ori, ca poate nu e pentru mine si asta e ok).
Odata ce lunile treceau, iar Emanu, mama ta si sora mea a inceput sa se pregateasca pentru venirea ta, am realizat ca aveam cateva note mentale legate de cresterea unui copil (habar n-am de ce!). Intalnisem in ultima vreme cativa autori care mi-au placut mult in viziunea lor altfel despre copii – Alfie Kohn este unul dintre ei – si citisem cateva articole ale unor bloggerite mamici foarte calde si iubitoare. Am realizat ca sunt mai conectata cu subiectul decat as fi crezut si i le-am “varsat” pe toate mamei tale, care s-a apucat sa citeasca imediat. Sa stii ca s-a pregatit mult pentru tine si a fost super puternica – de la inceput si pana la final a tinut mortis sa te nasca natural si chiar i-a iesit… ceea ce mi s-a parut amazing!
Ziua nasterii tale a fost speciala pentru noi toti. Am visat ca vii chiar cu o noapte inainte si i-am scris lui Emanu dimineata, doar ca ea n-a mai apucat sa vada mesajul – se dusese deja sa te intampine. Ii promisesem ca ii aduc baloane cu numele tau si m-a urmarit toata saptamana, chiar si in vis, gandul ca ea o sa nasca si eu n-am luat baloanele 🙂 Cand am aflat ca esti pe cale sa apari, m-am aruncat pur si simplu intr-un taxify si am sunat la baloanele nebune – in 20 de minute erau gata! Am venit intr-un suflet la spital, sa stii ca am fost prima care te-a asteptat ore bune pe un scaun roz, cu baloanele aurii, enorme, care starneau zambetele tuturor trecatorilor, legate de scaun. Si sa vezi ce ras cand se mai dezlegau si se lipeau de tavan 😀
Taticul tau a fost la fel de curajos si a fost acolo cand ai aparut, a creat o atmosfera superba pentru mamica ta si a fost puternic pentru ea. M-a tinut la curent in fiecare minut cu tot ce se intampla in sala de nasteri, iar asta a schimbat ceva profund in mine. Am vazut in poze si video-uri multa bucurie si mult ras, mamica ta dansa cu cateva minute inainte sa apari pe o muzica vesela si pozitiva – ce mod minunat de a veni pe lume! Atunci cand te-ai nascut, 14 minute mai tarziu, nici nu le-a venit sa creada cat de usor a fost, asa ca au izbucnit amandoi in ras – asta a fost tot? Cand ma gandesc la bucurie, la cat de frumos a fost momentul in care ai aparut, la ce energie frumoasa era in camera in care ai scos primele sunete, imi dau si acum lacrimile de emotie. Asa ar trebui sa vina pe lume orice copilas, cu zambete, cu voiosie, cu incredere. Sunt sigura ca ai simtit tot si ai primit si iubirea matusii care era la cateva etaje distanta si iti trimitea ganduri nonstop: “iubita Mia, hai, hai ca te asteptam cu drag, bine ai venit in familia noastra!“.
Cand te-am vazut, m-am topit pur si simplu. Imi esti asa de draga, nici nu pot sa-ti descriu in cuvinte. Esti asa mica, absolut fascinanta si atat de pura – o fiinta ca o pagina alba, pe care nu e scris inca niciun program. Atat de maleabila si atat de increzatoare in noi – copiii isi iubesc parintii orice ar fi, am invatat asta dupa multe constelatii si mi se pare incredibil ca noi vom fi Universul tau. Sa fii Universul unei fiinte atat de delicate este ceva maret si inseamna foarte multa responsabilitate. Si sa stii ca m-am gandit un pic ce fel de matusa as vrea sa-ti fiu si ce mi-as dori sa inveti de la mine. Sunt doua, trei lucruri pe care le-am realizat pana la varsta asta cu suferinta si vreau ca tu sa le iei direct, ca sa evoluezi mult mai repede si mult mai departe.
Primul dintre ele este ca poti sa devii oricine simti tu acolo ca esti si vrei sa ne arati si noua. Eu n-am absolut nicio asteptare legata de cum as vrea sa arati sau ce sa te faci. Efectiv nu conteaza – tot ce e important e sa te simti libera sa te duci in orice directie. Tu oricum o sa stii mai bine ca oricine ce e pentru tine si ce nu. Atata timp cat reusesti sa identifici starea de flow si sa fii bucurie pura cand faci ceva, esti pe calea cea buna. Cu inima verifici intotdeauna si asta inseamna, de fapt, si frumusetea – stralucirea aia din ochi 🙂 Eu o sa te ajut sa experimentezi tot felul de lucruri si o sa-ti pun o tona de intrebari 🙂 Si o sa te iau in calatorii, ca sa-ti colorezi perspectiva asupra oamenilor atat de diversi si de fascinanti de pe planeta asta.
Apoi, mi-as dori sa nu-ti fie frica sa intri in interior si sa stai cu tine – ascunzi niste comori absolut incredibile inauntru, iar toate raspunsurile de acolo iti vor veni. Am sa te invat sa fii zen si sa-ti gestionezi emotiile cu calm si acceptare, sa te iubesti si sa vorbesti cu tine ca cea mai buna prietena a ta. Atat timp cat esti conectata la tine si grounded, nimeni n-o sa te poata darama.
Am sa te invat sa fii un giver si sa contribui ca lumea sa fie un loc mai bun. Sa ii ajuti pe cei din jur, sa iubesti animalele (nepotul meu numarul 1, Dexter, iti va fi bun prieten) si natura si sa faci voluntariat pentru cauzele care te ating. Sa fii kind si sa inveti sa comunici ceea ce iti doresti intr-un mod sincer pentru tine si potrivit pentru ceilalti. Si sa zambesti des, pentru ca asta e un dar pe care il poti face oricand, oricui.
Nu in ultimul rand, am sa te invat sa fii curajoasa. Sa spui ce gandesti, sa aperi lucrurile in care crezi, chiar cu riscul de a ramane singura in salbaticie. Sa incerci tot timpul, sa te bucuri pentru efort, sa te ridici si sa te mai avanti inca o data in necunoscut. Sa nu-ti fie teama sa fii vulnerabila, pentru ca atunci primesti darurile cele mai pretioase. Sa iubesti si sa ai incredere ca iti vei vindeca inima, chiar daca o sa fii ranita. Eu o sa fiu aici pentru o doza de curaj si o sa-ti amintesc cine esti, ori de cate ori vei avea nevoie.
Stiu ca esti deja foarte inteleapta si stiu ca ai venit sa schimbi lucruri in vietile noastre. In viata mea deja ai facut-o si abia astept sa o mai faci. O sa fiu o super matusa, iti promit! <3
Buna, vrei sa fii si matusa mea? Vreau sa ma inveti si pe mine toate lucrurile astea:) E fascinant cat de tare te poate impresiona o nastere care nu e a propriului copil. Iti dai seama ce mult ne vom iubi copiii, daca nasterea nepoteilor are acest efect?
:))) ce dragut!
Legat de copiii proprii, nu stiu ce sa zic… inca ma intreb daca imi doresc asa ceva 😀
Pentru a oferi cea mai bună experiență folosim tehnologii precum cookie-urile pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitivul dvs. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne va permite să procesăm date precum comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Neconsimțământul sau retragerea consimțământului poate afecta negativ anumite caracteristici și funcții.
4 Comments
Buna Anca,
Felicitari pentru nepotica ta, sanatate multa tuturor va doresc !
E asa de placut, constructiv si linistitor sa te citesc.
Apropo de sentimentul tau fata de copii, te inteleg atat de bine, desi sunt mamica de 3 “hoti de libertate”.
Fiecare trebuie sa faca ce simte si e foarte ok daca tu simti acum ca poate nu e pentru tine chestia asta cu avutul musai al unui copil pe lumea asta.
Toate cele bune,
Denisa
Denisa, felicitari pentru 3 copii si pentru deschiderea fata de alte perspective 🙂 Multumesc mult si te mai astept pe aici!