Nu mai vreau sa fiu „ocupata”. Si nici sa muncesc 8 ore pe zi

Perfect de acord, totusi, ma gandesc ca doar trecand prin terapie poti ajunge la o asemenea concluzie si poti constientiza de fapt ce insemna viata, ce e fericirea si ce anume conteaza, din pacate, majoritatea fug de terapie si traiesc repetitiv acele ‘8 ore pe zi’ si cam atat!
Foarte frumos articolul, mi-a placut sa-mi vad cumva gandurile puse pe hartie de altcineva😊!

Super articol! Ma ghidez după principiile astea și de 4 ani lucrez cât vreau, unde vreau. Viata este mai mult decât munca noastră 🙂 Nu mai sunt ocupata decât cu Viata 😁

…cam cate ar fi de comentat!Dar,bravo,inca un corporatist cade „victima” dorintei de eliberare!Oare cum ar fi,asa,ca si exercitiu de imaginatie,daca toti corporatistii ar deveni „victimele”acestei eliberari?Tu,eu,casuta plimbareata si inca cativa am invins frica si ne-am eliberat si….asta e vestea buna!…cam cate ar fi de comentat!
S-avem o zi frumoasa!

Am ieșit din sistemul corporatist (bancar) acum 5 ani, simțind că nu mai este ceea ce vreau eu. După fix 20 de ani de muncă acolo. Mi-am urmat pasiunea pentru limba engleză. La 40+ ani, am făcut pasul ăsta, mi-am schimbat complet cariera (deși îmi plăceau și finanțele) și nu regret nimic! Am prietene care mă ascultă când le povestesc ce bine e, îmi spun că sunt o curajoasă. Așa o fi. Eu am simțit că nu mai pot.
M-am înscris la un masterat de limbă engleză pe care îl termin curând, cursuri la zi și, în 5 ani, mi-am format o bază de clienți recurenți.
N-am fost la terapie și n-am (cel puțin acum) nevoie. Sunt obișnuită să meditez și să-mi iau timp pentru mine, făceam asta și în „fosta viață”. Nu mai sunt nervoasă, nu-mi mai descarc nervii pe familie. Am lucrat și de la o terasă vara, și dintr-o cafenea, și la București și prin alte orașe… Mă bucur câ pot să-mi iau o zi liberă în timpul săptămânii și mă gândesc cum ceilalți muncesc, am uitat cum e traficul de 7.30-8 dimineața, indiferent de vreme.
Singurul dezavantaj este că acei clienți se bazează pe mine și eu nu îi pot refuza când vin cu câte un proiect. Și se întâmplă să vină mai mulți simultan :))) Și atunci să te ții nopți albe și cafele fără număr.
Dar nu regret nimic. Am avut oferte să mă întorc în „sistem” anul trecut și m-am bucurat foarte mult că am putut să le refuz. Nu-mi poate da nimic sistemul care să înlocuiască viața mea de acum. Oamenii fericiti citesc și beau cafea 😀

Felicitari, Anca! Minuat articol!

Multumesc mult, Mihaela, si felicitari pentru curaj!

Foarte bun articolul tau si ma regasesc complet in ceea ce ai scris. Ne lovim de mentalitatea asta din pacate si daca ar fi mai multi oameni care sa gandeasca la fel ca tine, cred ca ar fi si mai multi oameni fericiti. Insa de multe ori ne constrangem singuri, ne punem piedici in a obtine ceea ce ne dorim, ceea ce ne-ar face fericiti, din teama de a fi altfel si de a renunta la „siguranta”. Recunosc ca sunt in stadiul asta si eu, insa vreau sa ma mut in „tabara” cealalta, descrisa de tine, sa ma implic si sa pun pasiune in ceea ce fac, in ceea ce cred, simtind ca traiesc cu adevarat, si nu ca trece viata pe langa mine. 🙂

Draga Anca,

Accepti si o parere venita din partea unei femei mature, ca sa nu spun sexagenara, cu voia Universului?
Poti sa crezi ca gandurile tale se pliaza perfect si pentru oameni de varsta mea? Caci nevoia sa „Ne mentinem ocupati pentru ca ne e frica” exista in toti, numai ca putini au decenta de a recunoaste acest adevar. Lectia formulata de tine este valabila pentru toti. De aceea, persoanele din categoria seniori devin adevarate probleme pentru familiile lor, vesnic nemultumiti de copiii sau nepotii mult prea ocupati pentru a le mai da importanta.
Scrie, te rog, si despre relatia cu cei in varsta, ajuta-i pe cei tineri sa nu ajunga sa-si ocoleasca rudele in varsta pentru ca acestia au devenit niste egoisti, obsedati de boli, de pensia mica, de incalzirea globala…etc. Invata-i si pe cei tineri si pe cei in varsta ca exista o multitudine de oferte pentru a petrece un timp frumos, de calitate, potrivit pentru orice buget si nivel de pregatire.
Poate tu reusesti. Se zice ca munca cu oamenii este cea mai grea. Eu visez sa le adun pe cele 4-5 prietene/cunostinte intr-un club de carte. Dar mai curand cred ca as scrie o nuvela umoristico-trista despre cum se eschiveaza de la a tine o carte in mana.

Oho, câte am sa spun pe subiectul asta. În primul rand ma bucur pt tine dacă reușești. Cred ca la final, când tragem linie, mai fericiți suntem dacă am avut timp de o plimbare, o cafea cu cineva de pe o zi pe alta, decât dacă avem o mașină scumpa pentru care am muncit zi și noapte, weekend după weekend.
In al doilea rand eu am descoperit ca un astfel de stil de viata, mai puțin ocupat, te face sa cheltuiesti mai putini bani. Adic noi tot muncim sa câștigăm mult dar tot cheltuim ca să muncim și mai mult, de exemplu cumpărăm mâncare gătită în loc sa gătim sau angajam șofer pentru a duce copilul la școală sau pe cineva sa facă cumpărături sau curățenie și tot asa. Mai bine facem noi toate astea, muncim mai puțin, ne conectam mai mult cu cei din jur.

Și eu fac asta și sunt mult mai fericita. În ziua mea de munca includ a inpacheta cadouri, a vizita prietene, a găti, a scrie. Nu vreau sa deleg ce ma bucura cel mai mult.

Te pup, Anca.

Am acolo 2 typos, „adic” și „Inpacheta”, scuze!

Te sustin in tot ce ai mentionat aici! Doar ca eu trec printr-un zbucim interior…adica sunt pus in situatia de a alege sa merg sa lucrez iar in constructii cate 10 12 ore sau sa stau acasa la ai mei pentru a ma ocupa cu vanzari online,dar presiunea lor e apasatoare. Imi zic ca nu imi place munca,sa las prostiile astea de idei ca fac ceva prin vanzari online,etc desi in trecut muncind tot in constructii,prin Franta,un sef de echipa observandu-mi capacitatea mea de gandire spre altceva,m-a incurajat sa renunt la munca de jos si sa ma gandesc foarte bine spre a face ce simt si spre ce sunt bun sa fac! Acum sincer nu prea mai stiu ce sa fac si cum sa fac si ce sa aleg…fiind in Romania! Sa merg sa muncesc 10 – 12 ore stand prin o rulota singur pt a nu plati nici chirie ca sa pot aduna un ban si sa ,,ma bucur” doar de 2 zile libere pt odihna sau sa ii infrunt pe toti,sa renunt sa ma angajez unde nu imi place si sa caut sa lucrez cat mai mult spre a face ceea ce simt si ce imi doresc avand libertatea necesara! Ar conta enorm de mult si sfatul tau si a celor persoane ce au ales sa traiasca liber! Si ar fi binevenite si alte idei de a putea alege sa imi aduc un venit singur dar traind in libertate! Tind sa mentionez ca am ramas doar cu 10 clase din anumite motive si intamplari! Iti multumesc! Stima!

Articolul acesta a venit la marele fix! Ma aflu, si, uitandu-ma in jurul meu, am realizat ca nu sunt singura, fix in momentul in care mi-am dat seama ca programul acesta de 8-9 ore de munca pe zi pur si simplu nu functioneaza pentru mine- asta dupa ceva ani in care am activat intr-un astfel de program. Sunt in my late 20′- not old, not very young, si de cateva luni imi tot rasuna in minte intrebarea: Buuun- si acum ce fac? Daca tu si cei care tine care detineti Secretul ne-ati putea indruma pe noi, newbiesii, sunt convinsa ca Universul v-ar rasplati si vi s-ar alinia chakrele mai mult cu fiecare cuvintel. Deci! Aveti ceva sfaturi, indrumari,poate cunostinte de joburi remote- care sa nu fie in IT!!- ? Va multumim, mari maestri!

Probabil și familia aceea din București care și a vândut tot și a cumpărat o casa în creierii Apusenilor alegând sa trăiască simplu, spălând se la lighean a simțit același lucru când a luat aceasta decizie. Poate a fost puțin mai drastic dar acum sunt fericiți. Sunt multe lucruri care ne pot scoate din asa zisul stres cotidian dar asta ar însemna să ne decuplam total. Se tot vorbește de inteligenta artificiala și de robotica dar înclin sa cred ca deja mulți s au transformat în niște roboti. Oare ei știu asta?

Bună Anca,
Îți dau dreptate în ceea ce spui referitor la munca 8 ore pe zi, dar mie mi s-a întâmplat ceva ca un revers, în sensul că am posibilitatea să lucrez doar jumătate din săptămână și, pentru că mă simteam inutilă spre sfârșitul săptămânii, mi-am mai făcut o afacere. Venea vinerea în care nu mai aveam nimic de făcut și simțeam că trece timpul pe lângă mine, fără să fac ceva, chiar dacă aș fi găsit multe lucruri de făcut, pentru că între timp m-am apucat să învăț să cânt la pian, să îmi exersez engleza, să citesc, să mă specializez în meseria actuală, dar tot voiam să mai fac ceva…………Așa că m-am apucat să produc parfumuri de nișă. Și sunt fericită…..