In ce domeniu al vietii tale te pastrezi inca „mic”?

„Am reusit intr-un final sa ajung la mine si sa-mi dau seama ca traiesc „mica” in toate domeniile vietii mele, in special in viata profesionala. Imi doresc sa evoluez si sa pot transmite mai departe ceea ce am invatat in lupta mea personala si nu numai.”

„Am realizat ca cea mai mare frica este de expunere, exprimare.”

Cand citesc aceste mailuri, simt doua emotii. Pe de-o parte, simt tristete. Vad potentialul, vad dorinta infinita a sufletelor noastre de a crea. Gandul mi se duce departe si pot sa imi imaginez deja ce ar putea face omul respectiv cu talentele, cu skill-urile, cu intentia lui pozitiva de a crea si a ajuta oamenii. Si, probabil, partea din mine care simte tristete pentru ca nu isi atinge inca potentialul, rezoneaza cu un alt suflet care, tot asa, se mentine mic.

Pe de alta parte, am simtit bucurie pentru ca pot percepe dorinta sufletelor lor de a se exprima, de a se expanda, de a se arata. A fi creativi inseamna a fi una cu Dumnezeu sau a fi spirituali, pur si simplu, pentru ca Universul este creativ, iar acest impuls se regaseste in fiecare dintre noi. Vrem sa cream, este o dorinta profunda a sufletului nostru. Sufletul lor le-a impins sa imi scrie. Si m-am bucurat ca am putut, in acel moment, sa dau un impuls, sa incurajez cumva acea voce care le sopteste sa nu se mai tina mici, sa faca ceva pentru visul lor. Si de aceea tin constant si cursul de Branding Personal Online, de aceea fac sesiuni de coaching. Pentru ca oamenii sa isi reaminteasca cine sunt cu adevarat si sa invete ce pot face pentru a avansa.

Totusi, ca sa fiu sincera pana la capat, si eu sunt un om care, intr-o anumita zona a vietii, inca se mentine mic. Probabil ca de aceea ii si sprijin pe alti oameni sa iasa din acest mindset – se spune ca facem pentru altii ce avem nevoie cel mai mult sa facem pentru noi insine.

Am avut recent o sesiune de coaching si vorbeam cu colega mea coach despre dorinta mea de a crea continut care sa ii faca oameni mai constienti, mai asumati, mai intelepti, scris, video, audio si ca imi doresc asta inca de cand am deschis blogul, in 2008 – eram atunci in primul an de facultate si foarte incantata sa ma exprim prin cuvinte. O faceam cu o dezinvoltura si o deschidere incredibile.

„Cum, acesta este visul tau de mai bine de 10 ani?” a spus ea surprinsa, iar surprinderea ei m-a atins si pe mine.

Ea n-a spus-o in niciun fel cu judecata, insa, in acel moment, m-a lovit cat de mult timp a trecut de cand acel vis mi-a devenit clar. Am simtit ca a trecut foarte mult de cand imi doresc sa fac asta big time si ca, intr-adevar, acest vis de a crea continut si de a fi full time (sau macar part time) blogger, vlogger si podcaster a fost tinut mereu pe plan secund. A fost mai important sa fac lucruri sigure, pentru care aveam pasi clari si o oarecare certitudine.

De ce n-ai facut pasi seriosi pana acum? M-a intrebat ea.

Pentru ca mi se pare ceva de neatins, e ca si cum mi-as dori sa fiu cantareata pe o scena internationala. Cum sa iti doresti asa ceva? Am raspuns onest, pentru ca sunt sincera mereu in sesiunile de coaching. Desigur ca acea intrebare si, mai ales, surprinderea din spatele ei, au ramas cu mine.

Aceasta este esenta acestui mindset de a ne mentine mici. Nu crezi ca e posibil sa ti se intample tie si/sau nu crezi ca ai ceea ce iti trebuie ca sa traiesti viata pe care ti-o doresti. Sau, poate, crezi ca ceva foarte rau se va intampla daca devii „mare”.

Brene Brown o numeste „keeping yourself under the radar”. Adica, sa te pastrezi intr-o zona in care nu faci nimic cu adevarat semnificativ, in care nu risti sa intri in vizorul nimanui. Faci ce e de facut, dar nu dintr-un loc de asumare totala, de incredere maxima in tine si in viata, de curaj, de contributie. Adica te pastrezi mic, pentru ca a fi mai mare inseamna sa risti respingere, un nivel mai ridicat de hate, poate a fi contestat, poate a fi nevoit sa inveti mult si repede, poate a fi fata in fata cu succesul si nu stii cum sa gestionezi asta.

De unde acest mindset si de ce ar crede cineva asa ceva? Pentru ca suntem produsul mediului in care am crescut. Daca parintii nostri nu au fost constienti si nu ne-au spus ca totul e posibil, nu ne-au incurajat 100%, nu au avut ei insisi modele si incurajari de genul asta, sau chiar ne-au facut sa ne simtim mici, neimportanti sau chiar sa credem lucruri negative despre noi, am adoptat, cu siguranta, mindset-ul „e prea frumos sa fie adevarat. Visul meu e imposibil. Nu am ce imi trebuie ca sa reusesc.”

Si nu e doar despre parinti. Traim intr-o societate inundata de negativitate, de mesaje care te fac sa te simti mic, not good enough, ca succesul e doar pentru cei alesi si tot asa. Sunt multi oameni care cred, in inconstienta lor, ca doar punandu-i pe altii la pamant se pot ridica ei, doar tinandu-i pe altii mici, ei pot fi mari – de aici abundenta acestui tip de mesaje.

E in natura visurilor sa fie provocatoare si sa ne inspire. Totusi, sa nu crezi ca ti se poate intampla tie nu e deloc o convingere care te va ajuta sa avansezi.

Cum iesim din acest mindset? Ce m-a ajutat deja si practic in mod constant?

• Ma conectez la un viitor pe care eu il creez, in mod constient. Fac asta urmarindu-l pe Joe Dispenza, ale carui video-uri si postari pe instagram ma conecteaza la acel mindset de „totul e posibil” pentru ca explica cum functioneaza, de fapt, crearea realitatii si cum atragem numai ceea ce suntem deja. Legea rezonantei chiar asta spune: ca sa devii cine vrei in viitor, trebuie sa simti deja in prezent ca esti persoana respectiva. Asa ca exersez in fiecare dimineata facand o meditatie a lui, numita Tuning in to New Potentials. Imi fac tot mai posibil si tot mai firesc rolul de creator de continut ca facand parte din viata mea. Si apoi actionez 🙂

„The best way to predict your future is to create it” – cum spune chiar el.

• • Invat de la oameni care au trecut deja pe acolo – asta inseamna sa citesc interviuri cu influenceri, sa inteleg cum este identitatea lor, cum gandesc acesti oameni, ce isi spun, ce sisteme folosesc. Platforma Mindvalley ma ajuta mult in acest sens, la fel si sa urmaresc in social media oameni care fac deja ceea ce vreau si eu sa fac. E important sa intelegi cum arata identitatea pe care vrei si tu sa o imbratisezi

• • Fac sesiuni de coaching in care imi readuc aminte cine sunt si ce pot. Iubesc coaching-ul si am devenit coach fix pentru ca ne ajuta sa ne vedem, sa ne accesam puterea interioara. Am avut niste sesiuni foarte importante de-a lungul timpului in care m-am vazut frumoasa, puternica, inteleapta si acele stari au ramas cu mine.
  • Imi amintesc ca e in puterea mea sa imi schimb starea si o fac inainte de o activitate importanta, meditand, ascultand un interviu cu cineva empowering sau miscandu-ma.

Multi dintre noi avem zone din viata noastra in care inca ne pastram mici. Poate fi munca ta, relatiile de prietenie sau chiar relatia de cuplu. Mi-a luat mult timp sa nu ma mai pastrez mica in domeniul relatiilor si simt in sfarsit ca, dupa ani de lucru si aceeasi meditatie a lui Dispenza facuta zi de zi pe canapea, in care am exersat iar si iar cum o sa ma simt intr-o relatie fericita, sunt intr-o relatie unde primesc ceea ce mi-am dorit si ce merit.

Tu in ce domeniu al vietii tale te pastrezi inca mic si de ce faci asta? Trimite-mi un mesaj si spune-mi – poate e timpul sa faci ceva in acest sens 🙂 Sau hai la o sesiune de coaching!