Fără mâncare timp de 8 zile. Magor Csibi: „Postul mă ajută să reiau un contact pierdut cu corpul meu”

Când am citit la Magor că a ținut post timp de 8 zile, m-am gândit instant: asta e ca un fel de Vipassana pentru corp. Singura mea experiență recentă cu postul negru fuseseră 24 de ore în care, spre final, aș fi mâncat orice. Îmi plac experimentele și mi-am dorit să aflu de ce și, mai ales, care este starea mentală dintr-o asemenea perioadă, așa că l-am invitat pe Magor la un ceai, să ne spună povestea lui:

Cum ai aflat despre postul negru și efectele lui asupra sănătății?

Soțul unei colege ținea post timp de 30 de zile, iar reacția mea instantă a fost – e o nebunie!  Mi-a dat o carte scrisă de un jurnalist, pe care am citit-o. Călătorise peste tot pe planetă unde se ținea post, scrisese despre diversele experimente, însă era totuși un reporter. Ce relevanță medicală avea pentru mine? Aveam nevoie de un medic, pentru că postul promite că îți refaci stomacul, că îți redezvolți relația cu mâncarea, îți schimbă perspectiva asupra hranei și multe beneficii medicale. Așa am ajuns la doctorul Fuhrmann (care a scris Fasting for Health), care, chiar dacă e doctor, mi s-a părut un pic hippiot. Nu era doctorul acela cum îmi place mie, ancorat în realitate. L-am descoperit mai târziu pe Valter Longo, care conduce departamentul de la o universitate, cercetător serios cu studii clinice despre efectul posturilor asupra îmbătrânirii. Așa că, atunci când am început primul post, aveam un entuziasm mare, abia așteptam!

Și cum ai început?

Mi-am propus 7 zile și m-am oprit după 6. Primele 2 zile sunt de obicei cele mai grele, dar, cu cât o faci cu recurență mai mare, cu atât devin mai ușoare. Cu o seară înainte am mâncat un burger vegan, iar în prima zi de post m-am simțit foarte rău. Așa că oricum nu aș fi mâncat. A doua zi a fost greu – mi-a fost foarte foame. Nici măcar nu știi dacă e foame sau poftă, dar vrei neapărat să mănânci și totul în jur îți indică mâncare. Mergi la prieteni, care te întreabă ce punem pe masă, colegii te servesc cu diverse. A treia a fost mai ușor. A patra zi a fost wow, intrasem în ketoză.

Ce înseamnă ketoză?

Este momentul în care corpul tău realizează că mâncarea nu va veni și începe să-ți ardă grăsimile. 80% grăsime, 20% proteine. Pot fi identificate în sângele tău niște corpuri ketonice, măsurate cu un ketotest. Știi exact cât la sută ești în ketoză.  Din acel moment nu mai ai senzația de foame, dar cea de poftă rămâne. Ai o claritate mentală puternică și se consideră că, din punct de vedere evolutiv, claritatea asta era necesară pentru a putea găsi mâncare cât mai rapid. Dar, în cea de-a treia zi, înainte să intri în ketoză, ești foarte vulnerabil. Imunitatea se duce în jos, corpul tău este foarte vulnerabil. Eu am răcit prima dată și a trebuit să închei postul mai repede, pentru că aveam un discurs de ținut.

Și cum ai continuat?

În al doilea post am intrat altfel și am schimbat total optica. Nu îmi mai propun un anumit număr de zile, intru, văd cum mă simt și, când nu mă mai simt bine, mă opresc. Au urmat 2 posturi de 5 zile. Nu fac niciodată mai puțin de 4 zile, pentru că abia în a treia zi intri în ketoză (la femei vine cu o zi mai repede). Altfel, ai doar partea neplăcută. De data asta, am făcut 8 zile și m-am oprit pentru că, spre deosebire de celelalte, acum eram într-o stare foarte bună și am vrut să termin așa. În ultimele 2 zile am stat 9-10 ore la birou.

La ce interval de timp le faci?

O dată la jumătate de an și, dacă voi face mai mult de 8 zile, probabil că voi face un retreat.

Ce te-a ajutat în timpul postului?

Să urmăresc alți oameni care fac post. La început era greu să găsești conținut relevant și oamenii păreau ciudați. Acum, în 2019, am găsit pe youtube oameni care făceau asta în paralel cu mine. În Koreea, luna trecută cea mai căutată expresie pe motorul lor de căutare a fost intermitent fasting.

Apoi, m-a ajutat să fiu activ. Atunci când lucrez, am mult mai puțin timp să mă gândesc la provocarea în sine și la toate semnele. Și semne vor fi ca să te panichezi – o crampă la stomac, o amețeală puternică dacă te ridici. Există un proces numit ketoflu, înainte de a intra în ketoză, când poți avea dureri de cap accentuate, mai ales dacă consumi cafea regulat sau mâncăruri grele. Abia acum am aflat că, dacă pui puțină sare roz în apă, îți revii. Ține de electroliți, pierzi mulți. Un alt sfat pe care l-am descoperit doar recent este să nu bei apă ca un nebun. Prin ziua a patra aveam o greață față de apă, iar deshidratarea este mai mare, pentru că se elimină electroliții. Ultima dată am băut doar când mi-a fost sete.

Cum e cu ieșirea din post și revenirea la viața normală?

Este, de departe, cea mai dificilă parte. Cum începi să mănânci, revine puternic foamea. Tactica mea acum este ca, în ziua dinainte de a începe să mănânc, să pun lămâie în apă, pentru ca stomacul meu să simtă. Data trecută am început cu suc diluat și am ținut-o așa toată ziua. Seara deja am mâncat pepene și toată ziua a doua am ținut-o pe fructe. În următoarea seară am mâncat o ciorbă de linte care instant m-a lovit. Simțeam că am o cărămidă acolo și toată energia mea s-a dus spre stomac. Simțeam că nu am energie. Gradual, m-am întors. De data asta a venit totul natural, am luat-o foarte lent, iar după 4-5 zile mâncam deja normal.

Postul mă ajută să reiau un contact pierdut cu corpul meu. Îmi amintesc când am mâncat prima bucată de pepene – am studiat bucata vreo 10 minute înainte să o bag în gură. Mă uitam la fibre, îmi imaginam cum va fi când o voi mânca. Ciudat, dar numai când țin post mă uit la emisiuni de gătit sau îi urmăresc pe prieteni cum mănâncă. Mirosul mâncării mă liniștește.

E un fel de mindfulness ce zici tu…

Da, faptul că m-am uitat așa mult la pepene m-a făcut să nu-l mănânc repede. Recunoșteam fibrele, gustul este ultra intens, este un mare moment de plăcere. Dacă cineva te vede, zici că ai înnebunit. Dacă reușești măcar primele 3 zile să savurezi, să apreciezi fiecare gust, vei avea multe momente de plăcere. Am fost în euforie continuă în primele zile.

Când mănânci, acordă respect mâncării, fii acolo. Nu mânca în continuu. Te duci la cinema, ai o ladă de popcorn, se termină filmul și te trezești că nu mai ai nimic. Nu ai realizat ce s-a întâmplat și nu te-ai bucurat de ea.

Oamenii se plâng că nu pot ține diete pentru că nu se pot abține, de exemplu, de la ciocolată. Ok, atunci, ia ciocolata, uită-te la ea, crează un contact, miroase-o, apreciaz-o. O mănânci și ai o conexiune mult mai puternică, iar foamea trece mult mai ușor. Creierul are o întârziere de 20 minute, așa că, dacă începi mai repede prin miros și imaginație, semnalul de la creier va veni mai repede.

Ajută postul la slăbit?

Se slăbește, dar există metode mai bune decât postul. Dacă mindset-ul este că vei slăbi în 7 zile, pericolul că vei compensa după este foarte mare. Singurul lucru ce poate fi util, dacă ești un om care trăiește sănătos, este că poți scăpa de ultimele depozite de grăsime. 300-500g grăsime arzi zilnic în ketoză. Se arde întâi grăsimea de pe organe, iar apoi grăsimea din jurul abdomenului, care este un factor important când vorbim despre probleme circulatorii și infarct. În primele 2-3 zile poți pierde 2 kg/zi, dar este apă. Mușchi pierzi cam 20% și se simte când reiei antrenamentele.

Ai făcut sport susținut în perioada de post?

Nu, dar sunt deja studii care spun că sportul merge mână în mână cu postul. Ce am învățat eu după 7 ani de alergare: ascultă-ți corpul. Nu am avut nicio secundă nevoie de activitate fizică viguroasă, dar ce m-a ajutat în momentele low este să mă plimb în jurul lacului Herăstrău. Plus meditația, care merge mai ușor, corpul este în resting mode, iar creierul se conectează repede. Meditația nu este ceva mistic pentru mine, doar închid ochii și mă concentrez 20-30 minute pe respirație.

Cum a fost relația cu mintea ta?

Dacă nu ești entuziast de procesul care urmează, nu te apuca, pentru că mintea ta îți va îngreuna sarcina foarte mult. Eu am pornit cu neîncredere, apoi cu frică, apoi m-am entuziasmat. Ca să te pregătești mental, ajută research-ul, măcar câteva săptămâni. Apoi, în fiecare dimineață mă uitam pe youtube, la alții care posteau o dată cu mine. Unii nu se puteau ridica din pat, unii erau ok. Înțelegi că nu ești singur și că toți avem probleme. Când realizezi că nu faci nimic extraordinar, treaba devine ușoară.

Care au fost beneficiile pentru tine?

Cel mai mare beneficiu al postului este că te reconectează la mâncare. Când eram copil, singurul moment când mă opream din mâncat era când nu mai intra. Asta era filosofia mea. Când citeam acele sfaturi de a te ridica de la masă înainte să fii plin, nu avea niciun sens. Acum mă observ, nu mai ajung acolo. Dacă îmi e foarte foame, mă umplu cu lucruri de care nu-mi pare rău după. Ordinea cea mai bună ar fi legume, fructe, proteine slabe, carbohidrați lenți și, dacă mai ai loc, zahăr.

Ca și în cazul sportului, realizezi după o vreme că singurul beneficiu este că îți ții corpul în sănătate. Nu mai e nimic altceva. La început, credeam că în 3 luni voi fi fit. Nu merge așa. Asta e cel mai mare pericol al vieții moderne – tot timpul ni se promit shortcut-uri, iar postul poate fi considerat unul. Toată copilăria am fost gras și ce pot să-ți spun este că, oriunde ajungi, niciodată nu vei fi mulțumit, dacă tu nu ești mulțumit cu tine. Nu este o luptă cu exteriorul, ci cu interiorul tău. Trebuie să te accepți și de acolo vei face lucruri fără efort. Dacă te concentrezi pe ceva până la crispare, nu vei ajunge acolo.

Cum mănânci în mod normal? Știu că ții intermitent fasting.

La mine, intermitent fasting este modul normal în care operez. Mă opresc să mănânc în jurul orei 19 și reîncep la ora 12-13. 16-18 ore nu mănânc. Beau apă sau maxim ceai și mănânc salate generoase – năut, mazăre, sfeclă.

Cum ți se pare relația noastră ca societate cu mâncarea?

Ce ne întreabă prima dată părinții când ne sună? Dacă am mâncat. Înainte să studiez despre subiect, credeam că mori dupa 3-4 zile fără mâncare. Postul nu este un miracol, este doar corpul tău care preia controlul. Să nu uităm că străbunicii sau chiar și bunicii noștri aveau perioade lungi de foamete. Nu suntem așa de departe de acel moment. Lasă corpul să-și facă treaba.

Postul te învață că nu e o tragedie să mai pierzi câte o masă. Corpul tău este pregătit să ducă asta.