Ca tot suntem zilele astea cu subiectul „alegerile SUA” pe buze si ne intrebam cum s-a intamplat ceea ce s-a intamplat, am reflectat un pic la situatiile acelea dificile din viata mea, in care am persistat poate si luni intregi, chinuindu-ma si neintelegand ce fac si pentru ce, vazand ca se degradeaza relatii si mor echipe si proiecte. Situatii care nu-mi placeau deloc.
Am trait chiar anul aceasta o perioada nu tocmai usoara intr-unul dintre proiectele in care munceam. Mi se parea (desigur, o imagine deformata a realitatii), ca totul se duce pe apa sambetei. Cel putin pentru mine asa era, eram gata sa renunt si sa plec. Relatiile erau tensionate, oamenii erau suparati. Am ajuns la un moment dat la un apogeu al crizei, iar acela a fost, pentru noi toti, un moment de trezire. Am schimbat perspectiva la 180 de grade, tocmai pentru ca socul a fost unul puternic.
Reflectand ulterior la ceea ce se intamplase, unul dintre colegi mi-a spus: „stii, Anca, a fost nevoie de anul asta greu pentru ca noi sa luam o decizie majora. N-am fi facut-o altfel„. Si atunci am avut un declick. Da, uneori e nevoie de foarte mult rau aparent, ca sa-ti gasesti puterea sa faci ceva diferit si sa imbunatatesti lucrurile. Daca o privesti din perspectiva asta, „raul” nici macar nu e rau. E doar un catalizator, care te motiveaza sa evoluezi, sa accepti numai ceea ce simti ca ti se potriveste, sa iti exprimi cu mai mult curaj propriul adevar.
Lucrurile caldute nu ne misca si puteti observa asta in atatia ani de istorie a Romaniei de dupa `89. Nu actionam, in cele mai multe cazuri, decat cand s-a adunat foarte multa energie, provenita din furie si frustrare. Din „nu se mai poate asa” si „trebuie sa fac ceva”. Asa invatam, prin experiente succesive, unele dintre ele foarte dureroase, cum e Colectiv, de exemplu. Insa macar asa, stii sigur cum nu mai vrei sa fie. Si e o lectie importanta. Cand e „bine”, ramai acolo, doar e asa de confortabil. „Raul” ne indeamna la evolutie.
Si nu e vorba doar despre politica, e vorba de despartiri dureroase, de boli sau de diverse dezastre din vietile noastre. Toate poarta in spate un mesaj pentru noi – trebuie doar sa fim capabili sa-l vedem.
Privind „a bigger picture”, un Trump ca presedinte sau un primar al Bucurestului care nu ne reprezinta sunt wake-up call-uri puternice pentru noi toti. Uitati-va la aceasta perioada „neagra” dintr-o perspectiva noua: dupa ce stam ceva vreme intr-un scenariu in care nu ne simtim puternici, liberi si inspirati, vom si avea puterea sa actionam diferit si sa mai evoluam un pic. Si sa ne fie un pic „mai bine”.
© Anca Banita