Mereu am apreciat o constanta si o stabilitate in lucruri, ca majoritatea oamenilor, de altfel. Si legat de ceilalti si, mai ales, legat de mine. Iti da un anume confort gandul ca poti controla niste situatii, niste reactii, niste rezultate. Evident, apare si momentul in care ceilalti se comporta intr-un mod total neprevazut, ne surprind si ne dezamagesc, nu mai fac exact ce ne-am astepta, dispar, etc. Trecem cu totii prin asta, ok, pana la urma nu vom sti niciodata totul despre cineva si ar fi mai bine sa fim oricand pregatiti pentru o surpriza. Cine stie cate lucruri nu ne-a spus, cate mii de ganduri l-au facut sa ia o decizie contrara asteptarilor, cate sentimente amestecate l-au incercat! Dar ce faci cand nu mai intelegi care e faza cu tine? Daca nici tu nu te cunosti, ce pretentii sa ai despre ceilalti? Te tot uiti cum te schimbi si nu te mai recunosti, iti vine sa tipi si sa chemi pe cineva sa te ajute sa fii la fel cum erai, ca iti placea! Degeaba insa, in realitate nu mai ai nici un chef.
Ei bine, eu intai am protestat si m-am luptat. Am vrut sa inteleg si sa fie in continuare la fel, chiar daca simteam ca nu si nu. Sa luam, de exemplu, blogul. Nu inteleg inca de ce nu mai pot scrie, asa constant cum o faceam. Nu e o chestiune de inspiratie, ci mai degraba de motivatie. N-am dezlegat inca enigma si are sigur un raspuns foarte bine ascuns. Apoi, iesitul la petreceri si in cluburi. Inainte, se petrecea de cateva ori pe saptamana. Pana acum vreo luna, nu mai fusesem in club de… nu imi aduc aminte cand. Si nu eram asa!
Eu protestez aici de fapt impotriva schimbarilor pe care eu nu le doresc. Mi se pare firesc sa te schimbi, daca vrei sa corectezi ceva sau sa faci ceva mai bine. Dar eu … eram deja bine! Si cineva s-a amestecat si a stricat totul. Glumesc, nu e ca si cum ar fi vina cuiva.
O prietena buna m-a calmat insa. Mi-a spus ca doar pt ca intr-o perioada din viata nu mai fac o anumita activitate, nu inseamna ca a disparut de tot (mda, uite, acum scriu!) sau ca s-a dus din mine scanteia de … acel ceva. Oamenii au tot felul de perioade in viata, in care au nevoie de alte si alte lucruri. Acum sunt intr-o perioada cu mai putina actiune mai mai multa analiza. Tot ce pot sa fac e sa plec atent urechea la ce-mi spune inima ca-si doreste in fiecare moment si cam asta e. Si astazi mi-a spus ca isi doreste foarte mult sa scriu, orice vreau eu 🙂
Pentru a oferi cea mai bună experiență folosim tehnologii precum cookie-urile pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitivul dvs. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne va permite să procesăm date precum comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Neconsimțământul sau retragerea consimțământului poate afecta negativ anumite caracteristici și funcții.
2 Comments
Salut!
De ce spui ca ceilalti se comporta intr-un mod neprevazut si ca ne dezamagesc? Eu cred ca noi cream anumite asteptari si “inventam” imagini despre persoanele din jurul nostru. Si in functie de aceste “povesti” create despre ceilalti, asteptam ca ei sa se comporte astfel incat sa se pupe cu ce avem noi in mintea… mai mult inconstienta.
Daca ei ne dezamagesc inseamna ca acel comportament al lor este non-ok? De parca ei ar fi raspunzatori pentru “lumea” noastra interioara! 🙂 Oamenii nu ne dezamagesc. Oamenii sunt pur si simplu si se comporta intr-un anumit fel in functie de “lumea” lor interioara.
Referitor la ce ai spus ca te schimbi si nu te mai recunosti…Doamne, cat ma regasesc in cuvintele astea! 🙂 Si eu ma intreb care-i faza cu perioadele astea? Unele vin si pleaca, altele vin si…raman. Poate perioadele astea fac parte din povestea ta in lumea asta. Cu siguranta ca au un mesaj pentru tine, pentru mine si pentru toti cei care au “perioade”. Sau poate perioada reprezinta un conflict intre minte si inima, o rezistenta la schimbare, un conflict intre nevoi si asteptari (poate chiar nevoile tale si asteptarile celorlalti asupra ta). Mda, interpretarile pot fi multe. Tot noi stim care este adevarul nostru.
Te pup! Imi place post-ul tau.
corect, ai dreptate, totul tine de noi de fapt. noi suntem raspunzatori pt lumea noastra interioara 🙂
referitor la perioade, da, asa e, totul face parte din povestea fiecaruia dintre noi. si se poate sa fie si semnale ascunse de multe ori ca trebuie sa schimbam lucruri sau sa facem altele. si da, noi stim cel mai bine adevarul. chiar despre asta o sa scriu acum.
si eu te pup! trebuie sa ne vedem curand!