Mica, mica.

Incep sa cred ca nu e o idee buna sa iti abati mintea de la ganduri nu tocmai pozitive si de la tot felul de intrebari. Oricum, la un moment dat, tot o sa ajungi acolo. Poate .. daca o sa le lasi sa vina peste tine, o sa fuga de tot 🙂

Se intampla cumva, ca intr-o seara, de weekend eventual, sa te trezesti singur intre 4 pereti, fara sa ai cu cine sa vorbesti. Sa iti vina ideea fantastica sa asculti niste melodii care sa atinga cele mai sensibile corzi. Sa le spui tuturor ca nu iesi in seara asta pentru ca ai ceva mai important de facut .. sau ca nu ai chef.

Stii sentimentul ala cand vrei sa te faci mic mic mic si sa nu mai iesi de acolo, pana nu … (nu stiu pana nu ce) ? L-am avut si eu zilele trecute si a fost ciudat. Pentru un om obisnuit cu lume, cu atmosfera, cu atentie si distractie, e ciudat. Si l-am lasat asa usor, nu am facut nici un efort sa-l gonesc. Era ceva nou. Melodiile insa nu le-am lasat sa-si faca de cap. Poate ar fi fost deja prea mult. Am preferat sa ma fac mica, mica in pat, cu plapuma peste cap, pe intuneric si in liniste.

Din fericire, am adormit repede.