Ti se intampla si tie ca, atunci cand intri intr-o relatie, sa ii dedici mai tot timpul tau liber? Ti s-a intamplat sa-ti neglijezi prietenii sau pasiunile la modul grav din acest motiv? Ai prieteni care au disparut din peisaj, pur si simplu, de cand si-au gasit un iubit sau o iubita?
Recunosc, eu am trecut prin asta de mai multe ori. Avem aceasta tendinta, mai ales ca femei, sa-l punem pe el pe primul loc. Poate ca o facem din dorinta de a stabiliza relatia sau pentru a ne arata angajamentul si sentimentele. Poate ca, pentru multe dintre noi, o relatie este un vis implinit si motivul pentru care investim in dezvoltare personala, in infrumusetare, etc. Si, cand apare, uitam de noi. Nu mai meditam asa des, renuntam la serile cu fetele in oras, anulam programari, schimbam programe si uitam total de workshop-urile alea de dezvoltare personala la care mergeam inainte cu religiozitate. Ce rost mai au acum, cand l-am gasit pe el? Suna amuzant? Not really.
E, intr-adevar, foarte seducator si convingator noul confort de relatie. De la un punct incolo, o relatie poate deveni pur si simplu addictive. Este explicat chiar si chimic, cum hormoni ai fericirii, asa cum este oxitocina, este secretata in cantitati mari atunci cand ai o conexiune speciala cu cineva. In sfarsit, cineva care te vede asa cum esti si recunoaste frumosul din tine! Sigur ai observat si tu asta la prietenii tai, pentru ca, daca nu esti destul de stabil si n-ai construit o relatie puternica cu tine, e usor sa fii luat pe sus si absorbit intr-o poveste ce pare perfecta, cel putin pentru o vreme (intotdeauna limitata). Oamenii intra in relatii si, nu dupa mult timp, se identifica perfect cu ele. Pun egal intre cele 2 vieti si, in cazuri mai grave, chiar ajung sa aiba o identitate comuna, sa creeze o simbioza. Nu mai exista prea mult Eu sau prea mult Tu, exista un Noi care ne-a acaparat vietile si ne controleaza fiecare miscare. Ti s-a intamplat si tie sa vezi un profil comun de facebook sau oameni care au poza de profil cu “jumatatea” lor? Fuck.
De fapt, insasi formularea “jumatatea mea” te pune pe o cale in care ajungi sa crezi ca ai nevoie de cineva care sa te completeze. Acest program de “gaseste-ti sufletul pereche” ne este scris in minte si ingrosat ani intregi, inca de mici, cu ajutorul basmelor, al filmelor romantice si al povestilor care plutesc in aer. Ne purtam de parca suntem neterminati, incompleti si, datorita cuiva, intr-o buna zi, speram sa devenim intregi.
Eu aleg sa cred altceva: avem deja in noi tot ce avem nevoie – avem in noi o parte masculina si una feminina ce se completeaza perfect. Totul e deja intreg, doar ca noi nu vedem asta si cautam in exterior ceva care sa ne completeze. Personal, cred ca scopul unei relatii este sa aducem, fiecare dintre noi, lucruri frumoase, de care sa ne bucuram impreuna. Si da, sentimentul este unul extraordinar, iar cresterea personala este fulminanta, atunci cand ai pe cineva care reuseste sa-ti apese o multime de butoane. Fun uneori, dureros, alteori.
Da, esti intr-o relatie, dar asta inseamna ca exista tu, partenerul/a si relatia. Nu doar relatia. Nu ne contopim cu ea, nu ne identificam cu ea, nu ne bazam doar pe ea sa fie sursa a tot ceea ce avem nevoie. Lucram constant la constienta noastra si la relatia noastra cu noi. Relatiile incep si se incheie, iar noi ramanem, in final, tot cu noi. Asa ca investitia intr-o relatie cu tine este independenta de o relatie si nu se opreste cand intram intr-una.
Stiu, e mai usor sa spui asa ceva decat s-o si traiesti. Iar scopul acestui articol nu e sa te faca sa crezi ca nu avem de ce sa intram in relatii, ci doar sa te faca mai constient/a atunci cand intri intr-una. De la relatie la relatie, pe masura ce se mai incheie una si ajungi din nou singur/a, realizezi un adevar fundamental: oamenii vin si pleaca din viata ta si e perfect asa cum este. Doar ca, atunci cand ramai singur, ramai, de fapt, cu tine. Si conteaza mult sa ai la cine sa te intorci.
Credit foto: ID 21133513 © Pbclub | Dreamstime.com
© Anca Banita