Ce m-au invatat balinezii despre viata si fericire (concurs)

Se implineste aproape 1 an de cand am ajuns in Bali si mi se pare in continuare o nebunie tot ce am trait acolo. Prima oara in Asia, un vis vechi, CAT DE TAREEEE! Ardeam de nerabdare si entuziasm, cred ca am vorbit cu zeci de oameni despre asta, oh, cate detalii despre mancare, transport, orase, locuri nestiute, inotat cu delfinii si insule exotice mi-au mai trecut prin fata ochilor! Am plecat, deci, cu convingerea ca sunt extrem de pregatita. Eram doar o calatoare cu experienta, mai calatorisem singura, ce putea sa se intample? 🙂 Era Bali, eu eram fana „Eat, Pray, Love”, totul urma sa fie PERFECT!

Ei bine, odata ajunsa in aeroportul micut din Denpasar, dupa o oprire intr-un Singapore extrem de civilizat si neprovocator cultural, s-a cam dat totul peste cap. Mai stiti povestea mea despre dormitul la localnici si despre dorinta intensa de a trai ce traiesc si ei? Doar nu era sa renunt la principiile mele tocmai in Bali? Asa ca am acceptat invitatia de a dormi la Enhie, prietena lui Jerry, colegul meu de training, un indonezian simpatic, extrem de saritor si foarte, foarte pasionat de engleza, pe care o si preda la o scoala din Denpasar. Il cunoscusem in vara, in Romania, la prima parte a cursului despre multiculturalitate si ne intelesesem de minune. „So, Anca, are you ready for Bali? – a venit sa ma ia de la aeroport, pe scooter, desigur, si asa am zburat, pe partea stanga, pana la locul unde urma sa dorm. Nu stiti cat de strans l-am tinut pe sofer si cam de cate ori am crezut ca in momentul urmator ne vom izbi de scooterele de pe partea celalalta.

Intr-un final, am ajuns la Enhie, gazda mea, o domnisoara cu un val islamic pe cap si ochi mari, negri, cu pielea intinsa si ciocolatie, timid, dar foarte zambitoare. Casa unde urma sa dorm era, de fapt, o camera micuta, intr-un fel de bloc cu multe astfel de camere, in care Enhie avea o saltea pe care urma sa dormim impreuna. Cateva carti, haine, o poza cu iubitul ei australian, o masina de gatit si … cam atat. Baia era pe hol, iar aici am gasit un wc si o galeata, cu care n-am inteles ce trebuie sa fac. Recunosc, m-am cam speriat, desi sunt adaptabila si in nici un caz o fitoasa. Urma sa dorm, in total, cam 4 nopti la ea :)) Ce-am facut? Mi-am amintit ca pentru asta eram acolo, pentru diversitate si urma sa gust din plin viata simpla de balinez. O lectie pe care am invatat-o si in Maroc: nu veni cu standardele tale intr-un loc nou. Start fresh, de la 0, vino cu mintea si inima deschise! Si fii pregatit pentru tot ce vine la pachet :))

Ei bine, insa, cu toata planificarea mea, Bali nu s-a lasat descoperit prea usor. Eu visasem natura paradisiaca, masaj balinez si multe experiente spirituale, insa aici totul mergea dupa alte reguli. Mai tot ce functionase ca si calator in Europa si SUA nu mai functiona aici, de la transportul public aproape inexistent la preturi si negociere absolut ciudata. A fost nevoie sa gasesc noi modalitati de a ma descurca, iar planul meu a de vedea extrem de multe s-a lovit de foarte multe bariere. Am invatat cu ceva durere ca, atunci cand vii cu asteptari ridicate, ai toate sansele sa fii dezamagit. A fost frumos, dar nu frumosul din capul meu, ci un frumos cu incercari 🙂 Ai nevoie doar de o atitudine deschisa si curioasa. Atat.

Ceea ce m-a impresionat extrem de tare in toata calatoria mea in Bali a fost ospitalitatea oamenilor si implicarea lor din toata inima pentru ca mie sa-mi fie bine. Ospitalitatea are acum o noua definitie pentru mine, pentru ca oamenii au fost cei care m-au salvat din socul cultural. Enhie, care m-a dus cu scooter-ul la plaja de 2 ori si a negociat la bazar, Jerry, care m-a dus la aeroport si a vorbit cu prietenii lui din Jogyakarta, sa aiba grija de mine, in scurta mea excursie acolo. Maya si Eten din Jogya, care m-au luat de la aeroport, mi-au gasit cazare, m-au dus la  toate obiectivele (Maya chiar a stat o zi intreaga cu mine, pentru ca am mers la niste pesteri departe de oras). A fost nevoie de multa convingere ca sa ma lase intr-o zi sa iau autobuzul local si se uitau cu ochii mari la mine cand le-am spus ca vreau si experienta autentica de indonezian, mai putin comoda 🙂

Enhie a facut chiar mai mult decat sa-mi fie gazda in Bali, si-a sunat si o prietena din Jogyakarta sa mearga cu mine la un spectacol de balet, a mers cu mine la cumparaturi si mi-a aratat locul ei preferat din Bali. Totul cu o modestie, cu o naturalete absolut incredibile, in timp ce mie nu-mi venea sa cred si nu puteam sa primesc. Mda, uneori nu stii ce sa faci cu atata bunatate! Iar Enhie m-a lasat fara cuvinte atunci cand am rugat-o sa imi comande un taxi pentru a doua zi, ea a inteles ca era pentru 4 dimineata si nu 4 PM si a stat toata noaptea sa caute, in timp ce eu disparusem, pentru ca dormeam. Dimineata, cand am lamurit confuzia, era atat de relaxata si de calma, ca nu mi-a venit sa cred. Nu vreau sa ma gandesc cum as fi fost eu dupa o noapte de nesomn, stres si cautare fara succes, pentru ca apoi sa descopar ca tot efortul fusese in zadar.  Nu ai de ce sa-ti faci griji, nu ai de ce sa pui presiune pe tine. Relaxeaza-te si ia lucrurile asa cum vin. O cu totul perspectiva asupra vietii, asta e clar!

In Bali, toti isi lasa bicicletele si scooterele nesupravegheate si neasigurate, pentru ca ei cred in karma. Cred ca tot raul facut altcuiva se va intoarce la tine, asa ca prefera sa nu fure sau sa faca alte lucruri distructive. O abordare sanatoasa, as spune, o alta forma de a afirma ca totul se regleaza si ca Universul iti da inapoi ceea ce tu ii trimiti. Si ca, daca cineva iti face ceva, e pentru a-ti pune o oglinda in fata. Si tu faci acelasi lucru altuia sau tie insuti.

Balinezii sunt foarte spirituali si au mai tot timpul ceva de sarbatorit, conform calendarului balinez. Numai eu m-am nimerit in timpul a 2 sarbatori care blocheaza de fiecare data traficul, pentru ca ies toti in strada, scot muulte obiecte religioase si se plimba cu ele prin tot orasul, de la un templu la altul. Cu muzica, imbracati in alb (barbatii), cu brau colorat (femeile), toti purtand sarongul traditional. Pentru ca lucrurile importante sunt altele aici: comunitatea, pacea, bucuria de a trai. M-a cucerit aceasta simplitate, aceasta capacitate de a celebra viata asa cum este ea.  In timpul calatoriei mele in Bali, am asistat si la o ceremonie de Luna Plina, extrem de speciala, despre care voi povesti in partea a doua a acestui articol.

Urmariti si video-ul pe care l-am facut in templul din Ubud, este absolut magic ce se intampla acolo, ce explozie de sunete parca din alta lume, cat de marete sunt templele si cat de incarcata de semnificatie ese atmosfera:

In Bali n-am mai putut sa fiu eu, agitata, stresata, cu obiective clare pentru ziua respectiva. De la un punct incolo, am abandonat planurile, pentru ca nu se mai potriveau cu realitatea pe care o intalneam zi de zi. Am invatat semnificatia cuvantului „tihna” si am dat drumul la asteptari si la scenariile cu care venisem de la Bucuresti. Doar atunci cand m-am deschis spre ce e si nu spre ce mi-as fi dorit sa fie, am putut sa am momente de revelatie si sa ma bucur sincer ca ma aflam acolo. Doar cand mi-am ridicat de pe umeri presiunea „trebuie sa faci tot, ca cine stie cand mai ajungi pe aici”, am putut sa rad cand am fost prinsa de ploaie pe bicicleta, printre plantatiile de orez, si sa zambesc din toata inima cand am vazut curcubeul dintr-o casuta mica, acoperita cu frunze, unde m-am oprit sa ma adapostesc si sa mananc niste clatite delicioase.

Si acum, va invit sa participam impreuna la concursul momondo!  #călătoriideneuitat

Echipa momondo m-a rugat sa povestesc despre o calatorie de neuitat, ceea ce am si facut, in cadrul campaniei lor, ce are ca premiu o vacanta de 1000 euro pentru bloggerul cu cea mai interesanta poveste, dar si pentru cititorul cu cel mai interesant comentariu. Asadar, va invit la concurs!

Putem castiga fiecare (eu ca blogger, voi ca cititori), o vacanta in valoare de 1000 de euro. Pentru a intra in concurs, va rog sa lasati un comentariu la acest articol, pana pe 27 octombrie, in care sa spuneti:

1.  care a fost calatoria voastra de neuitat
2.  sa mentionati destinatia favorita, unde ati vrea sa mergeti
3.  sa puneti linkul catre momondo.ro (link-ul cu biletele de avion pe care le gasiti spre destinatia de la punctul 2).
4.  m-as bucura mult sa dati un like/share la acest articol, daca v-a placut povestea mea despre Bali

Cat despre mine, mie mi-ar placea sa continui aventura in Asia si sa ajung in Thailanda, pentru ca am auzit ca e minunata, plina de oameni calzi si bucurie pe strazi.

Regulamentul este aici. Succes & let`s travel!