aaa, mersi ca mi-ai amintit de cafeneaua aia frumoasa, nu am mai fost de ceva vreme pe acolo. dar stiu ca era foarte mult fum. cand ai fost tu cum era? au facut si ei un spatiu delimitat pt nefumatori?
Foarte tare postul
Felicitari
ioana: cafeneaua este foarte frumoasa si are si loc pentru nefumatori. Si eu sunt nefumatoare si am fost multumita de acest aspect.
danutz, multumesc 🙂 tine minte!
Cafeneaua este intr-adevar foarte chocheta si are un iz de bucuresti interbelic. faza cu pianistul mi s-a intamplat exact asa si mie acum un an. nu ai cum sa nu apreciezi pianistul care canta acolo, mai ales daca ii stii si povestea. se vede ca face un lucru din pasiune si pentru asta trebuie apreciat. insa la aplauzele mele nu a mai raspuns nimeni. chiar am primit priviri acide sau rautacioase ca mi-am permis sa stric linistea locului cu aplauzele mele impertinente. ceea ce nu stiu insa acei oameni e ca asa se creaza arta si ca arta trebuie apreciata indiferent de forma in care este prezentata, si nu desconsiderata sau luata ca un simplu fond sonor pe care sa mancam.
ca sa nu fac reclama localului mai sus mentionat, va mentionez ca sunt chiar multe localuri cu muzica live de buna calitate. din pacate nu sunt cunoscute, dar pentru cei care le descopera e sublim…
anca, te pup si mi-e dor sa mai stam de vorba.
Da, Justin, stiam ca tu ai sa intelegi. Asa cred si eu, ca muzica dintr-un local nu e doar un fond sonor pe care mancam. Mie una imi place tare sa ascult muzica live undeva. Nu tine cont de oamenii care nu inteleg, sa aplauzi si de acum incolo, daaa?:) Si data viitoare poate aplaudam impreuna 🙂
nu l-am bagat in casa…
poate era din ala de cauta babe sa le dea in cap si sa le ia banii :)))))))))
i-am explicat ce aveam de zis.. si omu mia multumit
Multumesc Irulan! Si eu ma simt apropiata de oamenii care fac astfel de lucruri 🙂
Nu e nimic rau in a arata ce simti, e chiar foarte bine si eu una caut oameni de genul asta – la care sa nu trebuiasca sa ghicesti ce se intampla cu ei – e frustrant.
Da, avem diferite motive sa nu spunem, dar in final, asa cum ai zis si tu, ajungi la un rezultat clar – ori prieten, ori un om incompatibil. Deci, cu exprimarea sentimentelor, numai de bine:)
Interesant postul tau si ma simt apropiata de tine prin el pentru ca gandesc la fel.
De fapt intotdeauna mi s-a reprosat ca sunt prea deschisa si ar trebui sa fiu mai misterioasa. Dar nu pot. Daca imi place cineva sau ceva trebuie s-o arat. Si in fond nu inteleg ce e rau in asta?
Cred ca oamenii au fiecare motive diferite pentru a ascunde sentimentele frumoase. Uneori poate nu sunt asa frumoase … poate sunt combinate cu invidie. Alteori le este frica sa spuna sincer ca le place pentru a nu lasa impresia „gresita” sau pentru a nu fi „exclusi” dintr-un cerc.
Oricum daca ii vorbesti cu inima deschisa unui om exista doar 2 posibilitati: iti raspunde la fel sau te batjocoreste. In ambele cazuri ai de castigat. In primul ai castigat un prieten, in al doilea ai scapat de un om cu care oricum nu esti compatibil.
11 Comments
Acum 5 minute bate cineva la mine la usa la ap. E prima oara cand ma viziteaza cineva de cand am venit aici… era un comerciant din ala cu produse… Replica lui „aaa scuze de deranj, aveam” … si imi arata o fata de masa ceva in plasa care o avea … eu din instinct .. ca doar incepuse cu scuze.. „aaa nu” omu se intoarce …eu inchid usa .. dupa 3 secunde o deschid .. si il intreb ..
Daca tot a venit omu sa deschida usa .. de ce nu te chinui sa ii prezinti produsu cum trebuie .. ok ..scuze de deranj .da zi toata povestea ..chinuiete putin .. asa cred ca o sa ai cu 70% mai putin sanse de a vinde ceva .. imi venea sa il chem in apartament si sa ii arat filmuletul cu Razatoarea super Razatoarea … :)) …
Omu a ramas super impresionat.. si a multumit ..
sunt convins ca azi o sa aibe macar cu 10% mai multe vanzari decat a avut ieri.. 🙂
PS: frumos articol
Foarte frumos scris. Sunt curios, care e povestea pianistului?