Am scăpat de ochelari cu tehnica SMILE

Port ochelari de la 10 ani. Și asta doar pentru că ai mei s-au prins, în cele din urmă, că nu mai vedeam aproape nimic la depărtare, iar învățătoarea le-a semnalat că nu mai văd deloc la tablă și începusem să iau note mai mici. Mi-era atât de groază de ideea de ochelari, încât am preferat să tac și să ascund, decât să fiu un “aragaz cu 4 ochi”. Am început cu -2.75 din prima, iar asta nu e puțin. Nici acum nu-mi vine să cred cât de inconștientă am fost…

Îmi amintesc și acum ziua în care am venit cu ochelarii la școală pentru prima dată. Mi-era tare, tare frică de colegi, aveam și niste ochelari foarte mari, de tocilară, dar, cumva, am scăpat de toate apelativele posibile. Ba mi-i puneam, ba mi-i scoteam, totuși voiam să arăt și eu drăguță cât de cât, iar ochelarii nu făceau parte din imaginea unei fete atrăgătoare. Așa am ținut-o încă vreo 2 ani, până când am ajuns la doamna doctor Lupu, cu -4,75 dioptrie, care mi-a zis direct și foarte apăsat: “Anca, sper să-ți intre bine în cap: dacă nu porti ochelarii TOT timpul, o să ajungi să nu mai vezi NIMIC. Pe bune, nimic.” A fost o adevărată dramă în familie, iar eu m-am speriat rău.

Aveam o miopie galopantă, care creștea la fiecare vizită. În toți acei ani de adolescență, în care eram în plină transformare și încercam să mă accept, fiecare control la oftalmolog, odată pe an, a fost pentru întreaga familie un motiv enorm de stress. Mergeam la o clinică urâțică și comunistă, unde așteptam uneori și ore bune alături de copii, bătrâni, oameni săraci sau mai bogați să intru la consultație, să pun picăturile care dilată pupila, să încerc să citesc toate literele minuscule pe care nu le vedeam și să plec aproape mereu cu diagnosticul că “iar a mai crescut…“. Ajunsesem la 20 de ani la -7 + astigmatism de -1. Fără ochelari n-aș fi putut să ies din casă.

O ochelaristă care-și acceptase soarta… sau nu?

Cu anii, ochelarii au devenit parte din mine, parte din identitatea mea. I-am mai schimbat, ba rame negre groase, ba mai cool, ba nerdy, așa cum era moda. Eram, în esență, o ochelaristă care-și acceptase soarta.

La un moment dat, după multă dezvoltare personală și self awareness, mi-am dat seama că sunt o formă de protecție, că mă ascund mereu în spatele lor și am început să-mi pun întrebări. Oare cum mai arăt fără? Oare o să port toată viața? Oare nu există modalități de a scăpa de ei? Cum o mai fi evoluat tehnica în ultimii zeci de ani? Oare nu ar fi momentul să mă arăt fără ziduri de protecție?

Chiar pot vedea perfect din nou!

După un research scurt, am ajuns la clinica AMA Optimex și am început să citesc despre tipurile de operații cu laser. Există astăzi 3 generații: PRK, LASIK și SMILE, fiecare destinate anumitor probleme cu ochii. M-am programat la o consultație, mai mult de curiozitate, fiind totuși speriată de ideea că cineva ar umbla la ochii mei.

De aici, totul a fost pe fast forward. Doamna doctor Miruna Nicolae m-a consultat și mi-a spus că, din start, pentru miopia mea mare singura potrivită este tehnica SMILE. Am făcut în aceeași zi o mulțime de teste pentru a vedea dacă sunt eligibilă pentru operație (trebuie să permită corneea, în primul rând, dar sunt și alte criterii care trebuie îndeplinite). Răspunsul a fost da, așa că m-am și programat pentru operație. Cum a fost, vezi in video-ul următor:

Avantajele tehnicii SMILE:

• fără durere în timpul procedeului și după
• operația durează foarte puțin – doar 15 minute și tratamentul se face într-un singur pas – întreaga corecție cu laser se realizează cu o singură procedură
• incizia măsoară între 2 și 4 milimetri, cu peste 80 % mai puțin decât la LASIK si FemtoLASIK;
• fără pierdere de vedere în timpul tratamentului
• un tratament fără zgomot și inodor (fara miros)
• stratul cornean protector este păstrat, iar structura de rezistență a corneei nu este afectată
• acuitatea vizuală se stabilizează, de obicei, foarte repede – am revenit la activitățile zilnice în 72 de ore
• am primit tot sprijinul de la echipa AMA Optimex, care sunt niște oameni foarte profesioniști și atenți

Mai multe informații găsiți aici.

Ce se întâmplă propriu-zis în timpul operației:

Au trecut 2 săptămâni de la operație și încă nu-mi vine să cred că văd cu ochii mei. Sunt încă în proces de recuperare, mai văd uneori neclar mai ales când lucrez la laptop, dar acest articol este scris cu ochii mei, cu mare bucurie. La consultul de a doua zi aveam dioptrie 0 (sferă) și un cilindru mic ce urmează să dispară și el. Urmează controale periodice la o săptămână, o lună, 3, 6 și 12 luni de la operație.

Dincolo de faptul că văd bine obiecte și oameni, simt că percep mai multe, în general. Spuneam eu și în video că văzutul înseamnă și intuiție, și profunzime, așa că mă aștept să fiu o adevărată vrăjitoare, date fiind noile mele puteri 😀 Cineva mi-a spus, printre altele, că mi s-au relaxat mușchii feței. Mă adaptez, încet, încet, la noua viață și sunt foarte recunoscătoare că tehnologia ajută astăzi atât de mult … chiar și să vezi perfect, după 20 de ani de ceață și ochelari cu rame negre 🙂

****Update la 8 luni de la operație: în primele 2-3 luni am văzut absolut perfect, nu îmi venea să cred cum vedeam… era wow! Am mers la control la 1 lună, la 3 luni și când a mai fost nevoie, am avut la un moment dat ceva ce mă deranja și am primit picături speciale, s-a rezolvat.

Apoi, după perioada magică de vedere perfectă, creierul a început să se obișnuiască, iar eu să văd un pic cețos, mai ales cu un ochi. Am rămas momentan cu o dioptrie de 1.5 astigmatism la ochiul drept. E un pic deranjant, mai ales când mă uit la distanță la vreun flipchart departe, însă nu e nevoie să port ochelari și nu mă incomodează în munca de zi cu zi. În afară de asta nu am probleme, nu pun picături, nu am ochii uscați, nu am probleme la lumină. E important să știi că situația fiecăruia e diferită și nu vei putea prevedea toate lucrurile care pot apărea.

Așa că dacă și tu porți ochelari de mult și nu vezi la distanță, tehnica SMILE poate fi o soluție pentru tine. Mergi măcar la un control să vezi ce și cum!