Dacă aș avea 18 ani, nu m-aș mai înscrie la facultate (poate doar dacă aș avea nevoie de informații de nișă, gen medicină sau drept). Cu cât avansez în vârstă și cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama că școala nu m-a pregătit aproape deloc pentru viață. Mai mult decât atât, școala ne pregătește pentru a fi niște angajați foarte buni și, în esență, niște followers care ascultă de un șef (elevul stă cuminte în bancă și ascultă de profesor, fără să iasă din decor în vreun fel).
Am făcut această listă plecând de la propria mea experiență. În ultimii ani, m-am simțit de foarte multe ori nepregătită pentru lumea în care trăiesc și am simțit mare nevoie de a dobândi tot felul de competențe ca să fac față cerințelor. La unele dintre ele poate că e de înțeles, din cauza vitezei cu care se schimbă lucrurile în piață. În cazul altora, însă, vorbim despre lucruri absolut de bază, de care orice om are nevoie ca să se descurce decent în viață, indiferent că s-a născut ieri sau acum 50 de ani.
Este o abilitate mai nou discutată, care înseamnă, foarte simplu spus, să fii conștient de cine ești, de personalitatea ta și comportamentele și sentimentele tale. Înseamnă să poți să te dai în spate și să intri în rolul de observator, să fii conștient de tine, ca ființă separată și să nu lași valul să te ia în momente cheie. Să poți să răspunzi la întrebarea – ce simt acum? și să înțelegi cauzele reacțiilor tale. Presupune ceva lucru cu tine prin diverse metode, precum terapie sau meditație. Este opusul mersului ca un somnambul prin viață și e extrem de importantă, pentru că funcționează ca un catalizator pentru multe alte competențe.
Citeam undeva că dacă fiecare copil ar fi învățat de mic să mediteze, lumea s-ar vindeca de războaie și ură. Și eu cred că beneficiile ar fi extraordinare, dacă oamenii ar învăța de mici cum să-și potolească mintea și să stea în liniște, cum să se calmeze și cum să se focuseze pe ce-i interesează. Să ai control asupra minții tale e ceva extrem de important, mai ales într-o lume în care mintea a devenit un stăpân, nu un servitor sau un instrument util. Să îți controlezi mintea stă la baza deciziilor bune, a comportamentelor benefice și a atitudinii față de oameni și de viață.
Poți alege dintr-o gamă variată de tipuri de meditație, scopul este să-ți antrenezi mintea să n-o mai ia razna. Poți face asta cu ajutorul sunetului (mantre – așa cum face meditația transcedentală), imagini, respirație, focus pe anumite părți din corp sau doar stând în tăcere. Pentru începători recomand aplicația de mobil Headspace, dezvoltată de Andy Puddicombe, un fost călugăr budist.
Asta e una dintre acele abilități care te dor, când realizezi că nu le deții și mi-am dat seama de asta acum câțiva ani, când am citit cartea Cadranul Banilor de Robert Kiyosaki. Pe scurt, Kiyosaki explică faptul că, din punct de vedere al surselor de venit, ne putem afla într-una din următoarele situații – angajat, freelancer, patron de business sau investitor. Școala nu ne pregătește decât pentru primele 2 variante, care sunt și cele mai chinuitoare (pentru că îți dai timpul pe bani toata viața), dar și mult mai nesigure decât par. Nu te învață nimeni să fii antreprenor sau investitor, așa că trebuie să înveți un set total nou de competențe pentru o astfel de abordare.
Dincolo de cadran, educația financiară e despre cum gestionezi banii care îți trec prin mâini lună de lună, cum pui deoparte și cum îi împarți corect între diversele nevoi pe care tu și familia ta le aveți. Dacă unii dintre noi sunt economi sau notează fiecare cheltuială, alții evită total să știe câți bani au sau cheltuie mai mult decât își permit.
Relația cu banii și cu abundența în general este un punct sensibil pentru majoritatea, chiar dacă Universul este plin de abundență.
Adrian Asoltanie ține un curs pe subiect la care vă invit cu drag să mergeți.
Înseamnă să poți gândi clar și rațional pentru a decide ce să crezi sau să faci. Înseamnă să-ți poți lua singur deciziile, după ce ai analizat, sintetizat și evaluat informația pe care o deții. Înseamnă să pui multe întrebări și să nu accepți diverse situații doar pentru că așa se face.
Foarte mulți oameni nu-și folosesc propriul cap pentru a decide pentru ei înșiși și merg automat cu turma, fără a-și pune vreun moment întrebarea – dar eu ce cred, de fapt? De ce mă iau după alții fără să trec prin filtrul meu personal? De ce sunt lucrurile așa cum sunt? Cine spune că trebuie să fie așa?
Wow, cât de ușoară ar fi fost viața mea dacă aș fi învățat așa ceva când eram la școală! Aș fi evitat sute de conflicte apărute dintr-o comunicare deficitară sau dintr-un ego rănit într-un moment foarte prost. Nici acum nu-s prea departe pe subiect, mai ales că sunt o fire destul de pasională și impulsivă, dar e pe lista mea de subiecte de dezvoltat. Am fost la un moment dat la o mediere pentru un conflict care escaladase și am admirat abilitățile coach-ului meu de a trata ambele părți egal, fără părtinire. Cred că e o abilitate de aur, atât pentru a evita conflicte în care să intri tu, dar și pentru a-i ajuta pe alții – conflictele sunt inevitabile, atâta timp cât oamenii mereu vor lucruri diferite sau se luptă pentru aceleași recompense.
Având în vedere că negociem cam în fiecare zi ceva mai mult sau mai puțin important, fie că e vorba de a fi lăsat sa te mai joci o oră, să mergi la o petrecere, să primești un anumit salariu, să te muți cu cineva sau unde să mergeți în vacanță, merită să știi niște tehnici de negociere. Pe unele le folosim intuitiv, însă cred că un curs de negociere te ajută să te poziționezi corect într-o discuție, să acționezi strategic și să-ți joci bine cărțile, oricare ar fi ele. Aici n-am exemple de cursuri, m-ar ajuta dacă știți voi.
Am întâlnit destul de rar oameni care să fie organizați, care să știe să-și seteze priorități și să nu piardă timp aiurea. Dacă atunci când suntem mici, părinții ne organizează, atunci când devenim adulți, dacă n-am dobândit niște direcții în acest sens, suntem pierduți. Cred că este abilitatea care lipsește foarte mult inclusiv angajaților în general, prin corporații am mai văzut oameni care erau organizați și aveau un bun planning. În rest, haos total, care stresează mult toată echipa. Am fost la câteva cursuri, dar nu pot să spun că m-au ajutat teribil. Still searching…
Eu am crescut cu ideea că nu sunt foarte creativă – un mindset fix despre ce înseamnă să fii creativ, de parcă e un dat ce nu se poate schimba. Mult mai târziu am înțeles că există tehnici prin care acest mușchi poate fi antrenat – până la urmă, creativitate înseamnă să faci conexiuni neașteptate între lucruri cunoscute. E despre cum te joci cu mintea și cum o pui în contexte noi, ca să știe să o ia pe cărări noi. Există cărți despre asta, cum sunt cele ale lui Edward de Bono sau cursuri.
În secolul 21, este o abilitate cheie. Știu că școala românească a avut extrem de mult succes în a crea adulți absolut îngroziți de ideea de a vorbi în fața unei audiențe, doar că oportunitățile de public speaking sunt tot mai dese și te ajută mult să ieși din mulțime și să-ți faci cunoscute ideile. Public speaking faci și când ții o ședintă cu echipa ta, și când prezinți un proiect în fața echipei de management, și când vorbești la o conferință sau când dai un interviu. Iar a te pregăti pentru această situație este obligatoriu – nu lăsa ca acea șansă unică de a apărea în fața unor oameni care îți pot schimba viitorul să fie prima dată când vorbești în public – n-o să iasă bine, pentru că n-ai exercițiu. Mergi la seri de practică sau la cursuri.
Poate că pare că a face o relație să meargă este ceva ce trebuie să știm de la sine. Realitatea ne arată, însă, că nu prea e așa 🙂 Nu învățăm mai nimic în școală despre ce înseamnă feminin sau masculin, ce trăsături au fiecare, ce caută fiecare de la celalalt. Numai de câțiva ani au început să apară și în România cursuri despre feminitate sau masculinitate, momentan doar pentru cei de sexul respectiv sau tantra, care abordează problematica de cuplu. Când am ajuns la astfel de cursuri am realizat cât de multe nu știam, de fapt. Vă recomand cursurile Oanei Stoianovici despre feminitate și pe Lucian Papuc pentru cele de tantra.
Am să închei cu o abilitate care poate să sune ciudat pentru unii dintre voi, însă, vă asigur, este esențială pentru a trăi viața pe care v-o doriți. Această abilitate pleacă de la convingerea că fiecare dintre noi este creatorul propriei realități și presupune că am ieșit din rolul de victimă, pentru a intra într-unul de Creator.
Așadar, această abilitate presupune să înțelegi (și apoi să și practici) crearea vieții dorite prin vizualizare, prin emoții și prin cuvinte. Orice realitate dorită există într-un potențial, însă e nevoie să știm cum putem ajunge la ea, practic, cum ne putem acorda la acea frecvență. Ia-ți 5 minute în fiecare dimineață, pune o melodie care te umple de entuziasm, închide ochii și imaginează-ți cât mai viu și în detaliu cum arată viața ta ideală. Dacă poți, încearcă să atașezi și emoție. E un prim pas bun.
Nici nu pot să descriu cât timp mi-am dedicat în ultimii ani pentru a înțelege ce trebuie să mănânc, când, cum și cât. Combinații de rețete, micro și macronutrienți, carbo,proteine și cum acoperi necesarul când ești și vegetarian, cum e cu zahărul, cu lactatele sau cu carnea. Ce-mi face bine și ce nu, cum ocolesc fast food-ul și sursele ascunse de zahăr inutil, ce mănânc după sală și tot așa. O mulțime de întrebări la care cu greu am găsit răspunsul, sau poate nici acum nu-s sigură 100% că știu bine. Așa de bune ar fi niște ore la școală despre cum construiești o dietă corectă, cum balansezi elementele și cum îți păstrezi sănătatea pe termen lung.
Viața noastră e formată din acțiuni repetate, care, atunci când intră în subconștient, devin obiceiuri. Fiecare dintre noi s-a luptat sau se luptă în acest moment cu un obicei de care vrea să scape și nu știe cum – că e mâncat în prostie, jocuri video, fumat sau stat pe Facebook, e vorba despre cărări neuronale, pe care e important să învățăm cum le ștergem, când nu ne servesc. La fel de important, să reușești să implementezi obiceiuri noi e esențial pentru succesul pe orice plan. Suntem habits machines, obiceiurile ne ajută să facem lucrurile eficient, pentru că nu trebuie să procesăm iar și iar fiecare acțiune, dar sunt și distructive, dacă se duc în zona de adicție. Aici, vă recomand cursul lui Andrei Roșca, despre care am scris și eu.
Îl ascultam pe Naval Ravikant spunând la un moment dat că ar da un mic business pe mâna elevilor, ca să învețe abilități esențiale despre cum faci bani, cum faci o vânzare, cum convingi clienți, cum numeri bani și gestionezi costuri. Ar fi primul pas pentru un viitor antreprenor, mulți dintre cei care ar vrea să înceapă un business ca adulți își dau seama că le lipsesc skill-uri fără de care nici măcar nu ar putea începe. Știu că există diverse cursuri, însă n-am fost la niciunul ca să pot recomanda.
Cred că geografia este utilă, dar mai util ar fi să înțelegem diversele culturi, cum diferă ele și cum pot fi împărțite după diverse criterii, cum ar fi distanța față de putere. Trăim într-o bulă și avem impresia că toată planeta gândește și simte ca noi, până mergem într-o călătorie și vedem că nu e chiar așa. Mi se pare neprețuit skill-ul de a putea naviga printre culturi, de a fi flexibil și de a fi inclusiv, de a ști cum să abordezi diverse tipuri de oameni.
Aveam o oră pe săptămână de sport, care nu-mi prea plăcea (asta dacă nu făceam matematică în loc). Mi-aș fi dorit să fac sport de mică, să-mi construiesc asocieri pozitive cu sportul, să ajungă să-mi placă. Să devină un obicei, să-mi fie clar cât de benefic e pentru sănătate. Pentru că n-am făcut asta, mi-a luat ani să mă apuc de sală, am reușit doar cu antrenor și îmi e și acum dificil să păstrez momentum peste timp.
Sunt convinsă că mai sunt și altele de care n-am menționat. Aștept completările voastre în comentarii.
Foarte bun articolul si foarte util! Felicitari, Anca! Reflectiile tale chiar ma ajuta sa devin mai constienta de anumite lucruri din viata mea. Citind lista asta, mi-am luat cateva notite (skills to work on) si din propria experienta, mi-a venit in cap si o alta competenta destul de necesara intr-o lume care e in plin proces de globalizare – cultural awareness. Societatea in care traim acum nu se mai limiteaza doar la tara noastra, iar globalizarea ne forteaza sa interactionam si cu alte culturi. Fie la job, in calatorii sau in alte situatii in care intalnim straini, ne-ar ajuta in dezvoltarea personala sa putem intelege si constientiza diversitatea culturala in profunzimea ei. Iar in ceea ce priveste scoala… cred ca ne-am aduce aminte multe lucruri de la orele de geografie si istorie daca n-ar fi fost doar despre numere, ci structurate intr-un mod captivant cu jocuri, puzzleuri si alte chestii. Keep writing!
Total de acord, ai mare dreptate. Am sa completez lista asta in mod sigur! Multumesc!
Inspirată de comentariul anterior, propun Nature connection trup și suflet, ba și minte legat de locul nostru în natură și “bune maniere” în ceea ce o privește 😉
Interesant si foarte bine scris articolul tău. Sunt de acord cu tot ce spui, mai ales ca am mers șapte luni la un curs de dezvoltate personala si e clar ca .. gândim la fel. Din Octombrie merg mai departe pentru a vedea unde pot ajunge. Îmi place sa ma cunosc si sa fiu conștientă de mine in fiecare clipa. Sunt incantata de “lumea mea” si de puterea asupra Gândului si Cuvântului. La început a fost Cuvantul si eu am înțeles cam târziu. E bine si mai tarziu decât deloc.
La cât mai multe articole minunate .. nu te opri.. astept cu interes 👍🏻✨😉
Multumesc mult, Ingrid! Investitia in tine e cea mai importanta, in constienta ta si in relatia ta cu tine. Ce curs ai facut de 7 luni? Sunt curioasa!
Pentru a oferi cea mai bună experiență folosim tehnologii precum cookie-urile pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitivul dvs. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne va permite să procesăm date precum comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Neconsimțământul sau retragerea consimțământului poate afecta negativ anumite caracteristici și funcții.
8 Comments
Ce frumos, Anca! Mare dreptate ai. Si lucrurile astea ar trebui invatate in continuu pe parcursul vietii, nu doar la scoala. Dar da, cred ca m-ar fi ajutat mai mult sa primesc educatie financiara in orele de matematica (decat integrale duble) si sa nu fiu nevoita sa dau acum bani pt ea (pe carti sau cursuri). Anyways, bine ca stim acum ce conteaza, ca sa stim pe ce sa ne focusam cu copiii nostri. Asta e partea buna, eu asa privesc lucrurile.
Exact, ore de educatie financiara in loc de mate ar fi fost super! Da, cu siguranta putem face ceva cu aceste informatii si acum.
Multumesc pt comment!