Zambete si Mos Nicolae

Astazi a fost o zi minunata, asa cum trebuie sa fie o zi in care oamenii se pregatesc de venirea lui Mos Nicolae. Calda, cu multe zambete.

Am fost intai la #mosnicolaetweetmeet sa fac eu de data asta pe Mosul. E frumos si din perspectiva asta, pentru ca stii ca acolo, undeva, cativa copii cred ca exista si se bucura mai mult decat ne putem imagina de niste jucarii, de niste hainute sau de niste dulciuri. Stiu cum era pentru mine cand eram mica – senzatia aia de asteptare intensa, intrebarile legate de cadourile din cizmulite, cum nu puteam sa dorm prea bine in acea noapte… cel mai frumos moment a fost intotdeauna cel in care priveam de departe cizmulitele  si vedeam ca ceva e acolo in ele, chiar daca nu puteam distinge inca ce. Priceless.

Au urmat dupa avalanse de #zambete impartite trecatorilor, sub forma unui post-it colorat si a unuia real, din toata inima. Am fost impreuna cu o gasca de oameni simpatici la impartit de zambete pe Magheru si a fost minunat! M-am simtit ca la Free Hugs, emotionata si incantata de reactiile oamenilor: unii zambeau, placut surprinsi, altii erau de-a dreptul fericiti si parca li se schimbase ziua, unii au sarit de bucurie, altii nu intelegeau ce se intampla decat dupa ce citeau pe post-it si atunci zambeau si ei. Oamenii le-au pastrat, le-au lipit pe haine, pe chioscul unde vindeau reviste, pe peretele de langa locul unde lucrau. Am observat iar si iar cum zambetul este molipsitor si cat de simplu este sa-l oferi. Sunt uimita de fiecare data de puterea asta magica.

Si pentru ca, terminand calatoria zambetelor in Cismigiu, am vazut cum se aprind luminitele si cum tot parcul este un loc de poveste, m-a cuprins melancolia si n-am putut sa ma duc acasa. Asa ca am decis ad-hoc sa incerc sa ajung la casa mea unde puneam cizmulitele candva la geam si sa traiesc aceleasi sentimente din copilarie. Am avut noroc sa mai prind ceva si acum sunt acasa. Mi-am curatat cizmele si le-am pus cuminti la fereastra. Am emotii mari pentru maine dimineata si sper sa nu gasesc si nuielusa 🙂 Sau, macar nu numai pe ea 🙂