Uman

Intotdeauna m-am ferit de exprimarile formale, de cuvintele scortoase si de adresari mult prea politicoase, care nu fac decat sa puna bariere. N-am inteles de ce trebuie sa folosesc niste cuvinte goale, care nu spun nimic despre mine, pe care le foloseste oricine si care, in esenta, nu transmit nimic. Eu cred ca uitam de multe ori uitam ca, in spatele celui care ne citeste  o scrisoare de intentie sau un email, se afla un om. Un om, care rade la glume, care reactioneaza la adresarea directa, care zambeste la un mesaj personalizat, care isi poate imagina foarte usor cum esti tu, ca persoana, daca il lasi sa te vada. Iar daca ii place ce vede, s-ar putea sa vrea sa te cunoasca.

E chiar ciudat, as spune, pentru ca a ajuns sa fie ceva special sa vorbesti deschis, ca si cum chiar esti un om, si nu un robot, unui alt om, care nu e robot. Am vazut zilele trecute niste texte atat de impersonale, incat m-am intrebat daca persoana este atat de plictisitoare sau daca e chiar atat de incorsetata de reguli de politete. Sau daca nu e doar superficiala.

Mie, una, mi se pare o idee minunata sa ma las sa fiu eu, chiar daca ii scriu unui necunoscut. S-ar putea sa castigam niste timp, amandoi, daca nu ne placem la acest capitol.