Sunt creativa?

Nu stiu daca acest post e pentru a ma da mare sau pentru a imi da in cap 🙂 Totusi, trebuia sa ajung la un moment dat si la capitolul creativitate. De ce trebuia? Pentru ca .. ma aflu cumva intr-o lume stralucitoare, unde creativitatea te loveste la tot pasul, unde se mananca idei pe paine si unde vorbim de sclipiri, explozii si fantezii. E lumea publicitatii, e fascinanta, aici oamenii sunt funky si interesanti, mananca numai chestii verzi si spun lucruri traznite, lucruri care te dau pe spate si care te fac sa te intrebi de ce nu ti-a venit tie primul replica aia. Glumesc, desigur.

Aiurea… chestia pe care voiam sa o spun e ca eu cred despre mine ca am o creativitate … ascunsa? 🙂

Tuturor ne place sa spunem despre noi ca suntem creativi, ca a noastra a fost ideea aia senzationala si ca si noi suntem in stare de spoturi din alea care te blocheaza. Si mie imi place sa imi fac asa o reclama, dar, stand frumos la birou si incercand sa fac o prezentare care sa evidentieze avantajele unui serviciu neconventional, mi-am pus eticheta: nu prea merge…

De fapt, ca sa ma salvez cumva, cred de fapt ca m-am blocat undeva, candva. Tot traiesc cu sentimentul ca am avut candva potential, si ca apoi s-a intamplat ceva. Ce, nu stiu. Simt mereu ca as putea da mai mult din mine, dar nu am acces la acel nivel. Respira, Anca 🙂

DAR. Exista un “dar”, amuzant. Am facut un joculet despre branding personal si am rugat 3 adviceri sa ma asocieze cu cuvinte. 2 au spus inovatoare si creativa. M-am mirat, pe bune. Ei vad ce eu nu 🙂

Stai putin. Ce inseamna creativitate? Poate totusi reusesc sa ma salvez. Pentru mine inseamna idei marete, nemaiauzite si un mod surprinzator de a reformula lucruri. Daca stau mai bine sa ma gandesc, creativitatea se vede la un om tot timpul. In modul de a se imbraca, in modul in care isi face freza, in modul in ideile pe care le are pentru “cum sa botezam bobocii”, sau pentru “ce facem la petrecerea de Craciun” sau pentru “ce cadou ii luam de ziua ei?”.

Eh, aici … 🙂