Succes.

pana la urma oamenii se impart in :

– cei care acum se distreaza si pierd timpul
– cei care acum nu se bucura de ce au primii dar isi creeaza imperiul

Sincer nu cred ca se impart chiar asa…daca stii sa-ti imparti clar timpul atunci poti sa te si distrezi, ok nu la fel ca cei care fac doar asta, dar oricum…totul consta in modul in care iti imparti TU timpul. Altfel, daca nu faci decat sa-ti construiesti acel imperiu, poti ajunge un mic workaholic…si singur…deoarece daca relatiile incep sa se raceasca cam greu poti sa le “reincalzesti”.
Anyway, this is my own personal opinion…everything consists in TIME MANAGEMENT 🙂

Zici ca succesul ti-l faci singur. Eu cred ca tine foarte mult si de circumstante. Uite, de exemplu, un cersetor nu o sa ajunga niciodata milionar chiar daca isi propune acest lucru. De ce? Pentru ca in Romania cel putin nu cred ca l-ar primi nici la interviu. felul in care arati conteaza foarte mult, si daca nu stii sa citesti, nu ai nu ai un anumit vocabular atunci…mai mult de maturator nu ajungi…sau nici asa…

Ok, succesul ti-l faci singur, dar conteaza foarte mult si de background ai.

scuze pentru greselile din comment..dar sunt nedormita…. 🙁

Cred ca Adi a vrut sa spuna distrat la modul de pierdut timpul, nu sa nu te si simti bine. Dar Bianca, de multe ori, munca multa sau sa nu iti mai vezi prietenii inseamna ca platesti pretul. Si obtii ceea ce iti doresti. Lucrul care e cel mai important pentru tine.

De acord cu Biank 😉

Daca nu esti dispus sa platesti un pret pentru ceea ce iti doresti (jobul ala super tare, multi bani, o cariera in muzica, o mare iubire) nu le vei avea. E simplu. Si mereu o sa zici ca nu ai reusit sa .. sau sa… .De ce? Pentru ca nu ai platit pretul. Ai dus mereu o existenta calduta, dar care nu iti va aduce maximul.

Si care e maximul asta?

Maximul ala e acel lucru pe care tu ti-l doresti cel mai mult. Sau acele lucruri. Nimeni nu spune sa nu te distrezi, sa nu faci si altceva. Ideea era ca multi oameni in general nu sunt dispusi sa renunte la niste lucruri ca sa obtina ce isi doresc mult. Si am mai explicat ce poate insemna renuntatul ala. Nu trebuie dusa la extrem treaba asta.
Un lucru insa nu poate fi negat: orice ti-ai dori, se poate obtine. Depinde doar daca esti dispus sa faci sacrificiile respective sau nu. Adica sa nu spui in final ca “n-am avut cum” sau ca “nu s-a putut”. Nu. Tu nu ai fost dispus sa platesti pretul.

Daca ar fi asa simplu sa ai succes…in teorie este simplu si pare aplicabil ceea ce zici tu…dar crede-ma…practica ne omoara…restul sunt doar filozofii…teorii si teoreme care in marea majoritate din timp nu au aplicabilitate in viata reala. Stiu destui oameni care si-au setat un ”maxim” al lor si chiar au facut multe sacrificii ca sa ajunga acolo…dar nu au avut acel ”succes”. Asta in ce categorie intra? Oropsiti de soarta?
Sa auzim de bine! 🙂

E prea vag ce spui tu. Nu imi pot da cu parerea despre ce nu cunosc. Nu exista ce zici tu. Pot fi multiple cauze pentru care nu au obtinut ce isi doreau.
Tu de la inceput ai inteles gresit. Eu nu dau aici retete pentru succes, si nu explic cum sa ai succes. Wtf? Am 20 de ani. Eu explicam un lucru simplu, o cauza. Atat. Si daca te uiti in jur, o sa vezi ca am dreptate.

Pai tocmai ti-ai dat cu parerea… 🙂

Pai nu mi-am dat legat de persoanele respective, de ce ele nu au reusit sa aiba succes, pentru ca nu stiu amanunte. Daca studiezi mai in detaliu, poate o sa intelegi chiar tu de ce. Dar fii tu sigur ca ce am scris e adevarat. Nu am inventat eu asta 🙂

Aha…eventual acum ne dai citate din carti sa inteleg?

Nu, ziceam ca nu sunt singura sau prima care spune chestia aia, ca mai sunt oameni care stiu ca asa e
Ti-am zis sa nu mai reactionezi ca si cum as da lectii sau retete. Take it or leave it. E simplu.

Pai suna ca o reteta…reteta succesului…un tipul comun…hmmm…stiu cel putin 1000 de carti cu titlul asta…asa ca nu ar mai strica inca una ;))

Foarte corecta remarca

Nu era o reteta despre succes, in nici un caz. Bianca, chiar inteleg ce spui tu, si e adevarat ca si circumstantele conteaza.
Eu ma legam de altceva insa. Spuneam ca pur si simplu trebuie sa faci niste sacrificii ca sa ajungi acolo unde vrei. Si, cum multi dintre noi nu sunt dispusi sa le faca, normal ca nu obtin ce vor. Dar se tot plang si asteapta sa le pice din cer. Yeah, sure…

Ma bag si eu precum musca in lapte si recomand tuturor “Status Anxiety”. Un documentar foarte dragut facut de Alain De Botton.

Esti binevenit, nenorocitule (Doamne cum suna! 🙂
O sa ma uit la documentar.
Credeam ca iti dai cu parerea despre afirmatiile facute 😛

dar atentie! iti trebuie si echilibru! E nevoie sa ai un puternic suport familial! Sa comunici bine si sa le oferi timp de calitate!

cred ca daca urmariti documentarul acela, veti vedea ca aveti cam toti dreptate 🙂

Da.. echilibrul e esential. Nu stiu de ce am senzatia ca ne-am indepartat de subiect 🙂

Succesul depinde de mult prea multe lucruri.Ne-am propus sa realizam ceva, foarte bine. Incepem cu planurile apoi cu atacul(munca, nervi, nopti albe, calcule) si dupa un timp
trebuie sa vedem rezultatele.Ne intrebam daca a meritat efortu’? Daca DA-fericire….
Toti spun ca daca muncim si incercam trebuie sa reusim dar uneori unele lucruri sunt facute sa fie impotriva noastra si oricat luptam nu putem face nimic.
Un copil dintr-un sat sarac care traieste de pe o zi pe alta nu-si va permite sa urmeze o facultate chiar daca are vointa si cap.
Daca discutam de iubire situatia este si mai grava. Putem sa ne dorim oricat o persoana, mai multa dragoste de la ea daca nu e sa fie… praful se alege.
Succesul este relativ. Nimeni nu poate avea succes pe toate planurile si tot timpul exista lucruri la care nu putem ajunge indiferent cat incercam.
Asta e lumea din pacate.

eu cred k ai mare dreptate. dar… scapi un amanunt, mai sus, in post. scapi categoria aceea de oameni care incearca sa ii “taxeze” pe cei care vor sa plateasca “preţul”. Am patit-o eu, acum ceva zile, aici, pe wordpress ( https:// nandos. wordpress. com/2007/03/30/gluma-ok/).
Si eu cred ca foarte mult din ceea ce inseamna “a avea succes” depinde de tine. Evident ca asa este. Vesnicii resemnati sunt vesnicii inadaptati. La asta se rezuma totul… cand nu reusesti sa te adaptezi tie (sa gasesti echilibrul intre ce vrei si ce dai, ce cauti si cum) termini prin a te resemna (nu se poate, dom’le… eu nu am avut sansa… altii au, eu nu)
Mi se pare buna problema pe care ai adus-o in discutie. Mi se pare si de actualitate (o vad zilnic la mine in facultate unde trei sferturi din colegi se rezuma la a se plange; prea putini luam atitudine). Ca sa ai succes, trebuie sa iti doresti asta (si “a dori”, aici, inseamna a fi pregatit sa renunti… hmmm… pygmalion a fost un om de succes 😛 si-a dorit atat de mult, incat a reusit)
Mai trec. imi place ce faci pe aici. 🙂

Trebuie sa recunosc ca ma amuza presupozitiile asumate. Le voi contrasta un pic:
Succes = cariere, munca, bani, imperiu INSOTIT neaparat de plata arzatoare a carei moneda sunt:
Sacrifciile = nopti albe, prieteni linsati, famile trasa pe roata, distractie batuta in cuie.

Poate aceste notiuni pot fi vazute si aranjate in alt mod?

🙂 evident… de-asta nici nu “dau pierdut” linkul acesta… ba chiar ma gandesc sa imi fac un page pe blog cu linkuri pe unde se aduce in discutie plocul meu… si “calde” şi “reci”

blogul*

Viitorul este acel ceva care se calculeaza in functie de prezentul care il gandeste (stiu, propoziţia asta cam pute… mai ales ca e niste furtaciune de prin exprimarea lu’ platon :)) ). Faza, dupa mine, e ca in povestea cu purcelusii: prezentul e construirea caselor. Toti au acelasi prezent: construiesc o casa. Desigur, nu toti vor avea acelasi viitor 😛

Da…frumos fostul slogan Connex.Alexandru Macedon era liderul armatei la 20 de ani, dar care erau atunci regulile ? Nu prea seamana timpurile. Unii nu sunt dispusi sa faca sacrificii pentru ca nu au de ce si mai ales pentru cine.
Ti-ai cauta un job daca ar pica 2000 euro lunar?
Daca esti director te mai intereseaza matematica?
Te cauta 10 fete zilnic, te mai uiti la alta ?
Anca plecatul de jos nu mai este o reteta a succesului de multa multa vreme. Daca inca traiesti cu idee ca daca esti buna intr-un domeniu si doar atat ai sanse mari de afirmare….
Ajungi la un punct si apoi incep altii sa te traga in jos si fara o sustinere suplimentara ajungi iar la 0….

Scuze! am inteles eu gresit…este destul de tarziu.Se spune ca totul se plateste..fapte bune, rele. O viziune optimista dar nu pe termen nelimitat poate aduce doar beneficii.
Uite asa am ajuns la 43 de comentarii :0

Eu am spus simplu ca daca vrei sa ai ceea ce generic numim succes, trebuie sa platesti un pret. Ce nu s-a inteles din fraza asta? 🙂
Cum le aranjezi tu in alt mod, Tudor?

Multumesc Dragos 🙂 Ma bucur ca ai inteles ce am vrut sa spun.
Ce urat din partea altora sa te “taxeze”. Oricum, sa stii ca si asta face parte din pret, daca stai sa te gandesti mai bine…

Phoebs, ai precizat:
Si prin pret intelegem timp pierdut, stres, neliniste, ore intregi de munca, bani, nopti pierdute, sacrificii facute, iesiri refuzate, vacante ratate, lacrimi, griji … Intotdeauna, ca sa castigi ceva, trebuie sa pierzi ceva.

Eu? Totul sau nimic.
Nu exista pret. Nu exista sacrificiu. Cand faci ceea ce-ti place faci ceea ce-ti place si nu pierzi absolut nimic. Totul se castiga, nimic nu se pierde, asta este minunea drumului spre succes si a face ce-ti place… E OAU 😉

Daca ai pierdut ceva atunci nu ai succes. Ai un obiectiv atins. Iar un obiectiv atins nu este echivalent cu succes.

Nu nu nu!
Hai sa clarificam ceva. Pentru mine, a avea succes inseamna a obtine ce iti doresti, lucrul la care visezi. Inseamna a ajunge unde vrei, a-ti indeplini obiectivele.
Cand am spus “sa platesti un pret” , m-am referit la tot ce sacrifici pentru acele lucruri. Nu vorbeam de facut ce iti place. Se poate foarte bine ca visul tau sa fie sa ajungi director la Orange, dar pentru asta trebuie sa incepi de jos. Sa ai o pozitie mica, intai, sa stai mult la munca, sa viii noaptea acasa, sa dai totul din tine, habar n-am. Pot fi lucruri care sa nu-ti faca placere neaparat. Dar asta e pretul. Fara nu se poate. Si timpul pierdut in favoarea jobului care coincide cu neglijarea prietenilor e un sacrificiu. Nu te mai gandi strict la chestii materiale. Am dat multe exemple acolo. Si eu patesc asta: stiu ce vreau, si stiu ca trebuie sa si renunt la unele lucruri ca sa ajung acolo.

Dar de ce sa nu devii direct director?
Schimbarile nu se produc in ani ci in secunde 🙂

Era doar un exemplu, si sunt sigura ca ai inteles ce am vrut sa spun 😛

Si inca o precizare, viata se traieste acum. Adica acum nu faci ce-ti place ci faci sacrificii dar vei avea ce-ti place in viitor? Pai atunci cum ramane cu prezentul, cu acum? Iar viitorul cand va fi acum ce va fi de fapt? 🙂

Am inteles exemplul. Dar personal nu pot accepta si nu vreau sa accept ideea de “drum lung plin de sacrificii”. Alexandru Macedon a luat conducerea la armatei la 20 de ani. Pana in 30 de ani a cucerit intreaga Asie Mica pana aprope de India. La 33 de ani s-a stins in glorie.

Nu a asteptat drumul sacrificiului. 😛

:)) Ce filosof! Ideea de bazaaa … pentru a nu stiu cata oaraaa, era ca multi oameni asteapta sa le pice ceva din cer. Eu explicam de ce multi oameni nu au succes, nu dadeam o reteta despre cum sa ai succes, ca daca faci sacrificii vei avea. Eu nu promovez aici faptul ca trebuie sa te chinui, sa astepti, sa suferi ca sa ajungi sa ai succes. Ma refeream la oamenii aia care nu sunt dispusi sa renunte la nimic pentru asta.
Daca se poate si fara sacrificii, foarte bine. Nimeni nu vrea sa se chinuie in viata 🙂

Tudor, vezi ca ti-am trimis un mail pe adresa aia de gmail 😛

Da, Dragos, e bine zis. Viitorul suna bine 🙂

Dar n-am zis asta! N-am zis ca trebuie sa plec de jos ca sa ajung sus! Prin pret, fiecare intelege ce vrea, orice lucru la care renunti… Actually, chiar am o viziune foarte optimista despre cum o sa ajung eu sus.. doar scrie si la pagina despre mine 🙂

Bogdan, legat de fete.. bineinteles 😀

hahah.. Tudor.. da, mai ales a mea despre fete:P
Bogdan: de ce optimista doar pe termen limitat?

Nu stiu daca tu in articolul asta te-ai referit la Romania… pentru ca aici lucrurile nu stau chiar asa… ce spui tu e intradevar… definitia unei vieti normale…civilizate…
Cati oameni din cei ce muncesc, isi lasa prietenii de izbeliste, uita de familie si trag in campul muncii, ajung vreodata intr-o vila pe malul marii? …
Cati dintre oamenii care aleg cea de-a treia varianta (pe care tu ai uitat sa o specifici), si anume… sa fure, sa-si riste viata pentru pontul cel mare, ajung sa-si petreaca week-endurile in Ibiza?

Tu ai scris un articol pur fictiv… sau teoretic…. insa pana la realitatea noastra, sau cel putin a mea, e multa cale de mers…

Buddha: La noi in tara se aplica perfect ce ai spus tu. Poate se mai schimba cat de cat vremurile…
Cine munceste pentru altul nu va avea vila la mare nici in 10 de ani cu un salariu de 3000 Euro pe luna. Capitalismul este dur si poate ultimul lucru care ar putea conta este munca cinstita.

Anca: Optimismul limitat cand vine vorba de o dorinta. Merge si speranta asta pana la o limita.

Eu vorbeam la modul general. Cand am spus “nu vor”, am considerat ca au posibiltatea sa o faca. Am zis deja, si mediul, si circumstantele conteaza. Eu vorbesc despre oamenii care pot. Si in cazul asta, nu e fictiv.
M-am legat de acea parte parte din om care se tot intreaba de ce nu reuseste, cand nu a facut prea multe lucruri pentru asta.

Ah, Bogdan, intelesesem altceva. Mda, e diferenta aia intre iluzii, sperante nefondate si sperante care au o baza.

PAY UP ,SUCKER!

hold your horses… gata ati dat de joburi, poztii si gata -imperiul auzeam un pinguin p’aici…

Realitatea este ca pinguinii nu fac bani, ei doar muncesc si numai ego-ul si iluzia ii face sa continue… viata lor e jalnica, inglodati in credite si datorii, fara timp sa respire, traiesc in viitor sacrificand prezentul.

Practic se incearca pe toate planurile creearea noului om – realist, cinic, practic consumerist, nespiritualizat, fara indentitate (omul pe care si comunistii au incercat sa-l produca dar au esuat lamentabil).
Un astfel de om nu sesizeaza rutina si manipularea atat vreme cat este platit bine. Un astfel de om calca pe cadavre in furia competitie, in escaladarea continua a piramidei. Noul om nu are scrupule are doar ambitie. Tu esti produsul.

Crezi ca mintea si deciziile sunt ale tale intru totul, mai gandeste-te odata :

Unde se termina influentele si unde incepi tu ?
Unde se termina conditionarea si unde incepe gandirea libera ?
Sunt toate dorintele si alegerile 100% ale tale

Schimbarea: ai dreptate la faza cu noul om, care e realist, cinic si nespiritualizat. Da, eu sunt produsul. Si dintr-un punct de vedere, daca ma privesc asa, pot sa incerc niste metode de promovare, nu? 🙂
Ce intrebari grele… influentele se termina tarziu, deci eu incep tarziu. Cu conditionarea e la fel. E nasol, si fac eforturi in continuu sa mai scap de asta.

cool – eu am fost banat literalmente pe forumuri cand am afirmat aceste lucruri – foarte putini au deminetea si curajul si in fond si la urma urmei logica sa-si dea seama si sa constientizeze aceste lucruri – thumbs up

Pentru mine, eu cred ca este posibil sa ajungi unde vrei si fara sacrificiu. Cu alte cuvinte, hai sa facem un reframing, ce inseamna sacrificiu? Un pictor care picteaza opere de arta sau un scriitor care scrie un roman de succes – este munca grea, dar eu cred ca ambii o fac pentru ca le place, pentru ca gasesc flow, pentru ca sunt captivati de a face asta. Cu fiecare carte pe care o scriu, cu fiecare tablou nou, isi definesc stilul mai bine si devin din ce in ce mai buni.

Din perspectiva asta, ceea ce spune Schimbarea nu mai pare sa fie atat de negativ, sau?

Si in viata cred ca e grozav atunci cand te indrepti spre indeplinirea scopurilor tale dar si mai grozav e atunci cand te bucuri de drum.

Dragos, eu sunt de acord cu tine. Cuvantul sacrificiu e luat cu tenta mult prea negativa. Sacrificiu, am mai spus, poate insemna si ca seara nu iesi cu prietenii ca sa termini un plan pentru a doua zi sau sa respecti un deadline. E vorba de cost de oportunitate pana la urma.