Am fost aseara la Revival of the Fittest, organizat de Hydra Society. Nu stiu prea multe despre ei, dar evenimentul mi-a placut. Atmosfera a fost destinsa, speakerii ok si lume multa interesata de subiect. Care, din cate am inteles, era criza si in special freelancing-ul in vremurile astea grele.
Stefan Pop a avut o prezentare scurta, in care ne-a invitat la pragmatism. Criza era previzibila si prevestita, chiar daca nedorita. Dar, cum bine spune si el, noi ca oameni suntem atat de comozi, incat nici cand suntem foarte amenintati nu ne schimbam obiceiurile. Mi-a placut exemplul lui, de la care pot pleca 4 segmente: daca vezi ca oala ta cu lapte sta sa dea in foc, ce faci? a) – te uiti cum da in foc – oamenii de genul asta au nevoie de solutii vesnice; b) – te repezi sa o iei de pe foc, desi te poti arde – lor le poti vinde solutii mici si dese in doze constante; c) – stingi focul – supravietuitorii – lor le vinzi know how, apreciaza inovatia; d) nu ajungi in acesta situatie pentru ca ai fost prevazator. Mda.
Vlad Tausance, freelancer, mi-a facut o imagine mai clara despre ce te poti astepta cand angajezi un freelancer (deadline-uri incalcate, sa nu lucreze noaptea, lucrari ok, dar nu de premii) Apreciaza plata la timp, brief-urile complete, deadline-uri realizabile si conditiile clare. Si cel mai bine e sa construiesti relatii personale, de durata, tratandu-i profesionist. Fair enough. Daca faci un calcul per angajat, exista multe domenii in care merita angajati: BTL, jurnalism, evenimente, creatie, fotografie, daca vrei sa eviti supraincarcarea personalului si sa elimini intermediarii. Sunt foarte buni pentru proiecte punctuale si joburi de nisa. Nu pot fi insa o solutie cand ai nevoie de multi oameni sau cand confidentialitatea e foarte importanta.
Foarte utila mi s-a parut si interventia avocatului Costin Sandu, care a lamurit, dupa multe intrebari din public, ce poate face un freelancer daca nu-si primeste banii la timp: apeleaza la ordonanta presedentiala sau la somatie de plata. Cat despre drepturile de autor, legea 8/96 le protejeaza si poti inregistra la OSIM ideile tale sub forma de plic de idei, cum e cazul pitch-urilor. Totusi, nu garanteaza prea multe, daca cel care le foloseste le schimba putin. In plus, exista drepturi morale de care se bucura autorul unei opere: de a pretinde ca e autor, de a beneficia de un procent din profitul rezultat prin revanzarea operei sale, de a retracta opera, oferind despagubiri.
Cel mai mult mi-a placut Christian Scholtes, consultant, care a vorbit despre masuri de siguranta pe timp de criza. Fa bine si proiectele mici – pot aduce proiecte mai mari; da-l pe client pe spate cu profesionalismul – under promise, over deliver; foloseste-ti creierul si nu muschii; nu te lua prea in serios. Si inca una la final: doar pentru ca poti, nu inseamna ca trebuie sa o si faci – fii util inainte sa fii unic. Bravo!
Cu Dan Popescu, proprietar galeria H’Art, discutia a fost despre lumea artei, care e mica si incestuoasa 🙂 Se pare ca in zona artei contemporane a fost mereu criza, arta clasica fiind la cautare. Arta are viata ei, trebuie gustata la momentul respectiv si doar prin accident devine o marfa. Arta e criza si traieste din ea. A incheiat cu povestea unui om sarac, pasionat de colaje. Genul asta de oameni vor mosteni pamantul.
de fapt, ordonanta presedintiala era pentru situatia in care beneficiarul incepe sa foloseasca ce ii dati voi fara sa va plateasca. nu e pentru orice situatie de recuperare de creante de la el. adica de datorii.
4 Comments
whoaaa, ce-am ratat. interesante discutii, as zice, abia astept editia urmatoare.
🙂 pai dear, ce sa-i faci daca uneori nu ne ajuta imprejurarile. Mergem la urmatoarele, au spus ca e de-abia inceputul 🙂