Responsabilitate

Cred ca am inteles acum ce a vrut sa-mi spuna Octav acum cateva zile, intr-o discutie despre asumarea responsabilitatii. Sa ma explic.

De ceva vreme am inceput sa fiu foarte atenta la modul in care se exprima oamenii in legatura cu lucrurile care li se intampla sau pe care si le doresc. Ma uimeste, pe bune, cat de mult asteptam sa vina lucrurile din alta parte. Din orice alta parte, numai de la noi nu. Si nu numai ca asteptam ca altii sa faca lucruri pentru noi, sa ne rezolve, sa ne ajute, sa ne faca sa ne simtim bine, sa ne distreze, sa ne dea idei, dar consideram si ca ei sunt de vina pentru ce ni se intampla noua. Sunt constienta mult mai des, acum, de momentele in care am tendinta de a invinovati pe cineva pentru cum “ma face sa ma simt” (asta e preferata mea) sau pentru ca “nu isi da seama ce se intampla”.

Serios, suntem lenesi, comozi, ne place in cercul de confort si ne retragem in propria carapace, cand lucrurile nu ne ies asa cum ne-am dorit (vorbesc in primul rand cu mine, cei care nu va regasiti, ignorati, pur si simplu). Daca esti plictisit, iesi, fa ceva ca sa-ti petreci timpul mai cu folos; daca esti deprimat, cauta moduri sa-ti revii din starea negativa; daca vrei ceva, du-te sa-ti iei, pentru ca nu ai nici un motiv sa te plangi, daca nu ai facut totul ca sa obtii ce-ti doresti; daca ai gresit, accepta-ti greseala si arata cum o vei repara. Hai sa ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra! Totul e un rezultat a ceea ce facem sau a ceea ce nu facem. Asa cum bine spunea Ghandi, cel mai simplu e sa ne schimbam pe noi. Desi pare mai simplu la prima vedere sa ii consideram pe ceilalti responsabili pentru ce se intampla in viata noastra, este un pret prea mare cel pe care il platim: controlul asupra propriei vieti. Asta inseamna starea aceea de confuzie, haos, tristete, de lipsa a pamantului sub picioare. Daca ai simtit vreodata ca esti ca o frunza in vant, ca nu stii incotro te indrepti si ce se va intampla in urmatorul moment, ca regreti ca dorintele tale nu au devenit realitate, este exact ce am descris mai sus.

Daca exista ceva pe care sa te poti baza, acela esti tu. Tu, dupa ce ti-ai refacut imaginea sifonata, te-ai scuturat de praf si te-ai privit in ochi, fara teama.