Nu e treaba mea să schimb pe nimeni

Dacă e ceva ce mă deranjează în viață, sunt oamenii care întârzie și care mă fac să “pierd timp”. Cu fiecare minut care se scurge, eu mă mai enervez un pic și încă un pic, așa că, atunci când întârziatul ajunge într-un final, greu să fii zen și să te bucuri că-l vezi 🙂 Mă simt îndreptățită să-l cert, să-i amintesc de toate dățile când a mai întârziat, să scot răbojul cu toate socotelile care, desigur, îl scot pe minus și îl fac să se simtă prost. Poate se scuză, poate se enervează și el sau intră în defensivă, cert e că bucuria întânirii noastre a dispărut, iar noi facem eforturi să ne revenim. Lose – lose, de ambele părți.

Ți s-a întâmplat și ție să fii într-o situație în care să te simți superior, în care să ai un dialog mental negativ la adresa unui prieten sau iubit care repetă același comportament de n ori, iar pe tine asta te scoate din minți?

Ei bine, după o astfel de întrevedere, în care am ținut iarăși discursul Ancăi perfecte, care are întotdeauna dreptate, am primit o găleată cu apă rece, care m-a scuturat definitiv. Pentru că nu, nu sunt nici eu perfectă. Și nu, nu am dreptate așa de des. Așa de tare am fost zgâlțăită, încât am plecat acasă și am scris câteva pagini în jurnal, ca să nu mai uit: nu e treaba mea să schimb pe nimeni.

Nu am niciun drept să judec pe nimeni după propriile mele standarde

Nu există un standard universal pentru nimic în lumea asta și mult prea des avem impresia că unitatea noastră de măsură e unitatea tuturor. Nu am niciun drept să pun raportorul meu pe experiențele celorlalți și, dacă rezultatul îmi dă cu minus, să mă iau de ei. Poate că oamenii n-au avut încă realizările mele, poate mai trebuie să repete o experiență de încă 10 ori până să-și învețe lecțiile. Poate, pur și simplu, sunt construiți altfel. Poate chiar nu valorizează aceleași lucruri ca mine. Poate alegerile mele chiar nu sunt relevante pentru ei sau nici măcar nu le-au înteles. Nu e nimeni judecătorul șef, care spune ce e bine și ce nu, cum trebuie să fie viața și cum nu. Când renunțăm la acel inflexibil și furtunos trebuie să arate așa – fie că e vorba de venit la fix la întâlniri, locuit în acel oraș, căsătorit cu acel tip de persoană, ales acel stil de viață, cheltuit așa banii, mers acolo în vacanță și orice altceva ce ține de alegeri, ne relaxăm și lăsăm viața să curgă.

Oamenii știu ca au greșit și fără să le zic eu

Pentru mine asta a fost o mare revelație. Mult timp am trăit (și încă o mai fac și acum uneori) cu ideea că oamenii nu sunt conștienți de ce greșesc, așa că eu le fac chiar un bine că le atrag atenția. Sunt așa, un fel de salvator fără de care ei nu ar mai evolua niciodată… Nimic mai fals. Suntem destul de conștienți de multe din lucrurile la care avem de lucrat și, dacă îi lași și nu îi aștepți cu biciul, oamenii recunosc asta și singuri. Fiecare are propriile bătălii interioare de dus, răni de vindecat, probleme care l-au determinat să se poarte în felul care ne-a deranjat. De multe dintre ele habar n-avem. Oamenii evoluează în propriul ritm și se schimbă numai când ei decid că au suficientă putere să o facă.

Si eu greșesc mult mai mult decât realizez

Toți avem blind spots – puncte slabe de care habar n-avem – este acel cadran din fereastra lui Johari care include ce știu alții și tu nu știi despre tine. Am rănit oameni fără să-mi dau seama de atât de multe ori! De obicei, oamenii nu ni le spun din eleganță sau pentru că nu vor să ne supere, dar ele există acolo. Am realizat că nu sunt suficient de recunoscătoare, nu îmi apreciez destul de mult prietenii, fac o tonă de prostii fără să-mi dau seama. Sau aplic double standards – îi biciuiesc pe alții pentru lucruri pe care și eu le fac în alte contexte. Adevărul e că și eu întârzii la alte întâlniri și mă bucur când nu sunt luată la rost.

Dacă ai ceva de zis neapărat, spune-o cu bunătate și diplomație

O altă mare lecție, pe care o învăț pe zi ce trece. Dacă e ceva ce-ți dorești să schimbi, alege să o spui după ce furia a trecut. Nimănui nu îi place critica, iar haterii nu sunt iubiți de nimeni. Poți semnala elegant dacă ceva nu a fost ok și, întotdeauna când faci asta, fă-o cu gândul la cât de important este omul din fața ta pentru tine. Asta te va ajuta să o spui cu compasiune, pentru că vei fi conectat la iubirea ta pentru el. Nimeni nu e perfect, dar ce contează mult e cum comunici într-un mod empatic. Oamenii simt dacă le vorbești din mânie, durere, resentimente sau cu bunăvoință.

Fii omul care le face viața mai frumoasă celor din jur

Eu sunt încă departe de acest deziderat și reprezintă o arie de dezvoltare pentru mine. Îmi doresc să fiu omul care aduce lumină când intră într-o cameră. Un om care îi bucură pe ceilalți cu un zâmbet sau cu o glumă. Mereu poți fi mai tolerant, mai atent, mai disponibil sau flexibil, sau mai empatic. Fii atent la echilibrul intre a da și a primi și ajută mai mult. În fiecare relație, întreabă-te: este efectul meu unul pozitiv, constructiv sau unul distructiv? Am avut situații când am fost foarte distructivă și nimeni nu a ieșit câștigat din asta. Ei au fost nefericiți, iar eu am avut un mare conflict interior.

Rolul tău ca prieten este de a fi acolo pentru cei dragi, de a fi susținător, nu judecător care dă note și indicații de schimbare. Concentrează-te pe relație, ea e cea mai importantă. Mai importantă decât câteva minute pierdute sau liste cu lucruri perfecte și eficiente. Relațiile strânse din viața noastră sunt un foarte bun predictor al nivelului de fericire, spun studiile și acest TED Talk despre cel mai lung studiu despre fericire (75 ani).

Concentrează-te pe ce aduc oamenii respectivi în viața ta, pe impactul pozitiv pe care ei îl au, pe cum poți întreține chimia frumoasă dintre voi. Atunci când se simt văzuți, valorizați, oamenii se deschid și sunt mult mai înclinați să primească ce ai pentru ei.

Be kind, wish well to people, thank them, smile more.

Photo by rawpixel.com on Unsplash