Intotdeauna mi-a placut sa vorbesc despre relatii. Sa analizez cum ajung oamenii prieteni, ce ii tine pe doi oameni impreuna, cum se construiesc relatiile in interiorul unei familii, cum se formeaza o echipa si tot asa. Relatiile cu ceilalti ne preocupa pe toti, toti incercam (sau asa ar trebui) sa le imbunatatim zilnic. Exista atatea seminarii si carti despre cum sa-ti motivezi angajatii, cum sa cuceresti pe cineva, cum sa iti intelegi copiii, cum sa fii un sot bun, cum sa fii un mai bun ascultator. Pentru ca, o relatie inseamna a da si nu a primi. Si cred ca, inainte de toate conteaza ce relatie ai tu cu TINE.
Nu stiu cata atentie acordati acestui aspect si cat de ciudata vi se pare afirmatia. Mie mi-a dat mult de gandit cand am auzit-o prima oara si m-a ajutat sa mai fac un pas in fata. Pentru ca sa ii poti iubi pe ceilalti, pentru ca sa le poti da tot ce ai mai bun, trebuie in primul rand sa te iubesti pe tine. Sa te uiti in oglinda, in ochii tai si sa-ti spui „te iubesc, …!” asa cum faci cu altcineva, este ceva atat de simplu si atat de puternic. Si nu doar atat, ci sa te gandesti la toate motivele pentru care te iubesti, si sa gasesti cat mai multe. Si exista, cu siguranta. Cu cat mai specific, cu atat mai bine.
Multi dintre noi suntem atat de preocupati sa fim eficienti, incat uitam de emotiile care ne ajuta sa fim efectivi, sa fim noi pe bune. Iar emotiile provin din relatia speciala pe care o avem cu noi insine. Noi ne hranim pe noi insine. Uneori chiar e cazul sa te imbratisezi, chiar daca pare stupid 🙂 Iar daca tocmai ai facut ceva extraordinar, felicita-te, bate-te usor pe spate, chiar daca nu te vede nimeni (sau chiar daca te vede). Zambeste complice! TU stii si e de ajuns!
De aceea, mi-am facut un mic plan cu lucruri pe care sa le fac pentru mine. Include complimente, incurajari, recompense, laude, iertare, focus pe lucrurile bune, mers in locuri frumoase, timp petrecut cu mine, pasiuni. Pentru ca eu sunt cea mai buna prietena a mea. Pentru ca voi fi intotdeauna acolo pentru mine si nu ma voi dezamagi niciodata. Pentru ca merit tot ce e mai bun. Pentru ca asa nu mai simt ca lipseste ceva pe care trebuie sa-l iau din afara. Pentru ca asa ii voi putea inspira si pe altii. Pentru ca asa pot darui altora. Pentru ca eu sunt de ajuns pentru mine.
Te iubesc, Anca!:*:)
17 ianuarie 2009 at 14:26
bun post desi un subiect clasic 😛 :))
17 ianuarie 2009 at 14:27
🙂 nu stiu de ce mi se pare ca nu e destul de exploatat. Sau poate n-am auzit eu.
17 ianuarie 2009 at 14:28
ma mir ca nu ai auzit de asta pana acum… chiar citisem pe blogul tau acum 1 an blogul.articolele cuiva care ti-a comentat si trata asta.. vezi trebuie sa fii mai atenta la cei care-ti comenteaza 😀
17 ianuarie 2009 at 14:34
Am auzit de asta .. dar nu mi se pare suficient exploatat subiectul, am specificat 🙂
18 ianuarie 2009 at 16:13
ba e suficient exploatat :))
18 ianuarie 2009 at 16:14
Perception is reality, mister, fiecare cu experientele lui 🙂
10 Comments
Bai Anca, e bine ca te iubesti 🙂
Eu ma urasc 😀
Nu uita sa lasi si pe alti sa te iubeasca 😛 Meriti
Claudiu, atunci e momentul cel mai bun sa incepi sa te iubesti. Asa o sa te iubeasca si altii. Si da, ii las si pe altii, cum sa nu:)