Joanna Zawada, Academia PwC: Cand avem conexiune cu noi, simtim puterea interioara care nu e inorata de povesti. E un alt tip de putere si e irezistibila

Cred ca Joanna Maria Zawada a fost trainerul care m-a dus in cele mai intense locuri, prin intermediul temelor pe care le-a sustinut in programul de coaching al Academiei PwC. Au fost teme profunde, incarcate de emotie, teme pe care mi-am dorit mult sa le gasesc la o scoala de coaching si o surpriza placuta sa vad ca asta se intampla intr-un program de formare. De aceea, mi-am dorit sa vorbesc cu ea 1 la 1 si sa o intreb lucrurile pe care imi doresc mereu sa le discut cu un om intelept, din tribul meu despre a face versus a fi, despre inima si intuitie, dar si despre campul inteligent din jurul nostru.

Cum a inceput calatoria ta cu coaching-ul?

Am ajuns in coaching pentru ca am avut manageri minunati care au vazut pasiunea mea si m-au sustinut. Cineva mi-a vazut interesul pentru dezvoltare si m-a invitat intr-un proiect despre asta. Era 2005 si coaching-ul era doar un concept, nimeni nu stia ce e. Dupa training, am stiut ca e locul meu. Am mai stat in corporatie 3 ani si apoi am plecat si am inceput propriul business – managerul meu mi-a cerut sa fac coaching cu echipa si m-am gandit – ce cool! Universul a avut grija de mine, pentru ca am inceput in 2008, cand nimeni nu voia training.

Cum ai stiut ca asta e calea ta?

Am simtit ca ceva ma trage acolo, chiar daca nu aveam pregatire de psiholog, ci de inginer, insa mereu am simtit ca nu e locul meu. Asa ca, atunci cand l-am descoperit, m-am intrebat cum sa ma duc acolo mai repede. Am invatat mult, cursuri, certificari, din 2006 tot invat ceva nou. Am inceput cu co-active coaching, apoi relationship si team coaching si apoi transformational presence coaching. Am construit una si apoi alta, acum invat constelatii – sunt atatea straturi pe care nu le vedem. Ajuta mult sa vedem ce se intampla in camp. Totul e conectat cu restul.

Te-am auzit vorbind la cursurile scolii de coaching despre diferenta dintre a fi si a face. Spune-mi mai multe despre asta.

Am fost mereu un „doer”, atingeam orice obiectiv pe care mi-l propuneam, dar pierdeam lucruri importante pe parcurs – oamenii. Aveam 2 copii mici, dar, cand eram asa focusata, nu le vedeam nevoile. Cand am devenit coach am inceput sa vad mai mult si momentul cheie a fost CTI – leadership course si apoi cursurile de Tranformational Presence Coaching cu Alan Seale – el ne spunea ca, atunci cand esti conectat cu fiinta ta, cand stii cine esti, actiunile vin din alt loc.

In cazul meu, a insemnat sa ma conectez cu spiritualitatea, meditatia, sa fiu in contact cu mine – e vorba de o conexiune cu corpul si mintea. Corpul este un izvor de cunostinte pe care, de multe ori, nu le intelegem si imi arata la ce mai trebuie sa fiu atenta. Este partenerul meu de co-creatie si ma invata ce urmeaza.

Cum arata asta in munca ta cu organizatiile?

In acest moment fac un proiect pentru o corporatie foarte mentala. Produc avioane, asa ca trebuie sa fie sigur totul si avem o echipa de 20 de persoane care trebuie sa treaca prin transformare, pentru ca rolurile sunt altele si trebuie sa se transforme ei pe ei – e nevoie de leadership, sa conduca procese si lucram cu lucruri profunde: curaj, tool-urile lui Brene Brown, comunicare. La inceput erau speriati, apoi s-au aliniat si s-au deschis, si-au dat seama ca pot simti si e asa o munca frumoasa! Daca eu sunt conectata si cred in munca asta, ii ajuta sa ajunga si ei in acele locuri. Being is creating the space for doing. Cu cat mai conectata sunt, cu atat pot fi mai curajoasa.

Cand suntem prezenti suntem conectati

Cum reusesti sa te conectezi la tine? Relatia cu noi este o provocare pentru multi dintre noi.

Alan Seals are multe instrumente, dar pentru conexiune ai nevoie de practica – unii fac yoga, altii alearga, fac meditatie, urca pe munte. Cand suntem prezenti suntem conectati.

Cineva care ma inspira este Otto Scharmer, de la MIT Boston – el vorbeste despre open mind, open heart, open will – deschidere la perspective, empatie, curaj si intrebarea cheie este: din ce loc vrei sa actionezi? Spune povesti despre lideri, ca Nelson Mandela care foloseste cele 3 inteligente: minte, inima, stomac. Prin minte putem face multe, dar nu putem schimba nimic la modul profund – asa simtim ce e necesar – stomacul ne ajuta sa fim conectati cu natura, sa simtim ca ceva nu e ok, si e minunat ca putem folosi asta cu liderii.

Cand fac team coaching folosesc un instrument pentru dialog in loc de debate, fac empathy walks cand se asculta si nu vorbesc, e despre a fi mai conectati, mai tacuti, mai calmi, mai conectati.

Alan Seals are un concept despre lumea asta complexa. “Cum pot fi un lider bun, cand totul se schimba si nu mai functioneaza ce functiona?” m-a intrebat un lider intr-o sesiune. Dar nu e despre viziune, ci despre primul pas.  Wow – nu trebuie sa stiu tot, doar primul pas!

De ce trecem asa greu de la teama la curaj?

Daca observi harta nivelurilor de constiinta ale lui David Hawkins si si studiile lui, vei vedea ca 70-80% dintre oameni traiesc la vibratii joase si aceasta este o explicatie. Totusi, nivelul de constiinta creste si ajungem la curaj, dar sunt multe lucruri greu de explicat fara o intelegere mai mare despre cum merge lumea.

Alan spune ca suntem energie in miscare – un sistem de informatie in miscare, e mult despre cine esti, asta iti defineste viata. Cand traiesti in frica e usor sa fii pus jos. Transformarea are loc greu si parte din ea este acceptarea ca dureaza si e parte din evolutie. Citesc despre covid acum si cred ca, cu cat esti mai puternic in interior, cu atat esti mai putin deschis la el. E despre ce crezi tu despre tine, cat esti de aliniat, vad oameni batrani, dar aliniati, care nu se imbolnavesc.

Ce inseamna aliniere cu tine?

Cred ca sunt multe alinieri, una e cu alinierea cu cele 3 inteligente, dar sunt si altele – o persoana sanatoasa e aliniata – cand avem conflicte, ne imbolnavim. Apoi, e important sa nu simtim emotii gen invidie, regret.

Nu poti alege cand esti in drama, dar iti poti alege reactia la asta si sa iesi din drama

 Cum ne putem gestiona emotiile?

E un subiect vast si cred ca fiecare tara are o trauma. Polonia a avut cel de al doilea razboi mondial, Romania a trecut prin comunism. Mesajul lor – nu ai avut voie sa iti exprimi emotiile. Vad asta si acum – sunt reguli nespuse despre ce ai voie sa spui, ce nu. Cand mama mea era copil, nu se vorbea despre emotii, trebuia sa traiasca si uitam ca suntem influentati de tipare din familie. De aceea este greu, pentru ca nu exista constientizarea emotiilor, nu le puteau accesa. Acesta este un aspect social si generational.

Apoi, nu stim cum functioneaza corpul, nu vrem sa simtim durerea, nu suntem invatati ce sa facem cu emotiile neplacute, asa ca le ducem intr-un loc sigur, nu ne uitam la ele si le adunam in timp. Acum trecem printr-un breakthrough – emotiile sunt importante si trebuie sa invatam sa le gestionam. E o confuzie in mediul corporate, pentru ca nu exista spatiu pentru a le exprima. Este dificil si uitandu-ne la natura umana, pentru ca necesita conexiunea cu noi si cunostinte serioase aplicate copiilor.

In prezent vine de la terapeuti, coachi, nu incepe cand esti mic, ci adult. Suntem prima generatie care isi asculta si parintii si copiii si schimbam atmosfera emotiilor in fiecare tara. Acum terapia e comuna, nu ne mai e rusine, tinerii vor sa se inteleaga mai bine, este o poarta  pentru a intelege mai multe. In terapie am invatat ca nu imi exprimam emotiile si deja eram coach de ceva timp.

Ce faci cu clientii ca sa ii ajuti cu gestionarea emotiilor?

Ii invat sa respire: poate fi body scan, poate fi urmarirea respiratiei de-a lungul coloanei. Este simplu si functioneaza cand o practici in fiecare zi, cand nu e stresant. Nu poti alege cand esti in drama, dar iti poti alege reactia la asta si sa iesi din drama. E nevoie de curaj sa stai cu emotii grele, insa, ca si coach, nu ii poti ajuta pe oameni daca nu esti confortabil cu fricile tale. Rolul nostru este sa ii invitam pe oameni sa stea cu ele – suntem ca un soul specialist.

Ce povesti ne spunem care nu ne sustin in vietile noastre?

I-am dat o tema unui prieten – doar sa taca, pentru ca avea multe povesti. Cred ca transformarea este in tacere, in a lasa povestile sa se duca, in a fi cu noi. Cand avem conexiune cu noi, putem simti puterea interioara care nu e innorata de povesti. E un alt tip de putere si e irezistibila. E ceva in tine puternic care poate face orice si nimeni nu are acces, doar tu. Poate ca ai nevoie de ajutor pentru acces, dar cred ca puterea incepe in tacere. Oamenii se tem de ce iese, de mizeria lor care iese. Oamenii sunt inconfortabili cu tacerea, dar e ceva incredibil, fiindca totul e acolo. Mi-as dori ca oamenii sa asculte mai mult, sa fie mai mult, sa vorbeasca mai putin.

Cum stii cand esti in a fi?

Si mie imi place sa lucrez, dar cand sunt intr-o sesiune, iubesc asta. Asta e a fi. Cand vorbesc cu copii sau unul vrea ceva de la mine, ma bucur. Pun totul deoparte, stau cu ei si apoi ma apuc. Este un moment de a fi – prin a fi inteleg sa iau momentul fiind constient de ce se intampla acum. Cand simt ce e intr-o relatie, de exemplu.

Cand pierd acel a fi, ma simt obosita. Cand imi place ceva si ma bucur, beau o cafea, sunt in a fi, asta da o alta dimensiune vietii, pot lucra fara sa fiu obosita pentru ca imi place, daca lucrez ca sa fac ceva, obosesc. Avem influenta in fiecare minut.

Care sunt convingerile limitative ale clientilor tai pe care le auzi cel mai des?

Nu sunt suficient, nu e suficient de bine ca sa ma bucur, nu pot reusi decat daca …. Nu pot sa o fac cu ce am, imi trebuie ceva extra si cred ca asta nu e adevarat.

Avem doar ce avem si tot ce e de facut e sa te lasi sa faci primul pas spre ce e necesar, ca sa ne folosim resursele. Dar noi nu il facem, spunem ca nu avem altceva. E convingerea care ii face pe oameni incapabili sa faca ce isi doresc. Ma atinge si pe mine si apoi imi zic: “nu e adevarat, ce pas pot face deja?”.

Cum ar fi sa te intrebi in business: “ce e necesar cu adevarat in camp?”

Spuneai ca studiezi constelatiile. Ce ti-au adus in munca ta de coaching?

Aduc adevar. Traim intr-un camp constient de informatie si este incredibil ca totul e acolo. Exista potentiale diferite in functie de nivelul de constiinta si de intentia cu care intram acolo prin intentie. Intri acolo si te lasi sa simti, vor veni mesaje, uneori vad imagini sau simboluri, uneori simt ceva, si totul vine din corp, mai putin din minte. Imagineaza-ti asta in business, sa iti pui intrebarea: “ce e necesar cu adevarat in camp?”. Altfel facem mult rau in lume.

Cum ii putem sustine pe oameni sa fie mai conectati la suflet?

Sa facem ce iubim si sa le aratam ca e posibil si daca ne-o cer, ii putem ajuta. Asa pot avea incredere in noi. Urmaresc doar oameni care sunt fericiti cu ce fac.

Ce lucru curajos ai facut in viata ta?

Mi-am schimbat cariera complet, mi-am lasat pozitia confortabila, desi imi placeau salariul, echipa, seful. Si alte cateva decizii mari – sa ma casatoresc si sa divortez dupa 22 ani, insa stiu ca fiecare decizie a avut un sens. Cel mai curajos e sa fiu prieten cu o persoana de care nu mai sunt apropiata. Sa imi las copiii sa traiasca vietile lor, sa ii las sa aleaga, sa spuna ce nu e al lor. Si sa aduc inima si stomacul in business.

Ce convingere limitativa ai avut, pe care nu o mai ai acum?

Ca nu sunt suficient de desteapta asa ca a trebuit sa dovedesc. Ca nu sunt suficient de frumoasa, cool si mi-a luat inca 20 de ani sa le schimb. Si acum la 49 ani mi-am zis ca sunt singura, dar ceva incepe sa apara si cred in asta.

Ce practici folosesti pentru starea ta de bine?

Folosesc o meditatie cu mantra, sa ma focusez, sa ma conectez cu mine. Vreau sa fiu prezenta si in tacere. Ma duc la plimbare si doua ore cand am pauze intre sesiuni. Sa lucrez in gradina sau langa foc, e altfel munca. Imi place conexiunea cu mine, altfel e dificil.

Spune-mi si despre Academia PwC. Care sunt punctele ei forte?

Scoala e buna cand oamenii care predau sunt experti si acorda atentia la atitudine – coaching-ul nu e despre instrumente, e despre atitudine, curiozitate, respect, self management. Cand nu e doar o profesie, ci un mod de viata. Si asta se intampla in scoala asta, trainerii chiar iubesc ce fac si de aceea oamenii sunt legati dupa curs, pentru ca il simt, incep sa lucreze diferit cu ei. Este un program international, se intampla in Croatia, Polonia, Romania si ofera diverse oportunitati de unde poti alege.

Ce autori citesti sau urmaresti?

Frantz Rupert – Symbiosis and Autonomy

Carl Yung

Bert Hellinger

John Wittington

Gilbert
Renaud – Recall healling
- este despre cum ne putem reveni din boala printr-un mod nou de vindecare

Dacă te gandesti si tu sa te apuci de coaching, ia legatura cu Academia PwC. Urmatoarea sesiune incepe pe 2 aprilie si mai primesc inscrieri. Este o scoala plina de metode diverse, care te vor ajuta sa devii un coach bine pregatit. Iar trainerii sunt cu pregatire internationala vasta.

In cadrul scolii vei avea ocazia sa ai sesiuni de coaching 1 la 1, sa inveti si sa practici metode de coaching cu trainerii programului: Joanna Antkiewicz ICF MCC, Joanna Zawada, ICF MCC, Zana Goic Petricevic ICF PCC – e suficient sa dai o cautare Google pentru a afla mai multe despre ei si despre munca lor in zona coaching-ului. Acesta este al doilea interviu cu unul dintre trainerii scolii de coaching de la PwC, pe primul, cu Zana Goic Petricevic, il poti citi aici.