Meniu
Meniu
Uneori ma intreb cat de greu e sa te duci sa iti iei ce vrei (ma gandesc aici la persoane, dar nu numai). Pentru unii e cel mai simplu lucru din lume. Ei au o viata lipsita de complicatii, singura problema fiind sa se decida ce isi doresc. Pentru altii, e complicat. Isi fac mii de scenarii, isi pun mii de intrebari. Fac orice ca sa nu aleaga calea dreapta. Nici nu-mi dau seama care e motivul. De multe ori, cel mai usor lucru pare cel mai greu, si orice varianta incurcata pare mai buna decat cea directa. De cat de mult curaj ai nevoie sa spui sincer ce iti doresti? Cat de greu e sa accepti niste sentimente, sa recunosti niste adevaruri, fara sa te temi de consecinte? Probabil asta e. Consecintele. In momentul in care nu iti mai e frica de consecinte, te poti simti liber. De fapt, ne temem de refuzuri, de esecuri si alte chestii urate. Imi spunea cineva acum ceva timp ceva care mi-a dat de gandit:
– Anca, stii care e cel mai puternic atu al meu?
– N-am observat ceva pana acum ;))
– Nu imi e frica sa pierd. Daca intru intr-o competitie, si dintr-un oarecare motiv nu castig … nu e o rusine sa pierzi.
A zis-o bine.
E nasol sa pierzi. E de neconceput. Esti un invingator, nu? Numai simplul gand ca ai putea pierde te sperie. Pana la urma, la asta se rezuma tot. Sa nu-ti fie frica sa pierzi. Sa iei in calcul si varianta asta si sa fii pregatit pentru ea. Sa stii ca, si daca s-ar intampla asta, tu valorezi mult. Mult, mult de tot.
Am deviat putin. Ce isi spun oamenii care se duc si isi iau pur si simplu ceea ce vor?
27 ianuarie 2008 at 14:29
ce am observat de fiecare data cand am riscat sa ies din siguranta creata de lucrurile previzibile din viata mea, a fost ca am evoluat intr-un fel sau altul. Am castigat o experienta, mi-am invins un demon imaginar care nu facea decat sa ma limiteze si sa ma inchida in propriile-mi prejudecati, m-am dezvoltat. Imi place sa imi cumpar ce vreau…desi nu intotdeauna fac asta si cand vreau, pentru ca iau in considerare aspecte ce nu depind de dorintele mele, cum ar fi cele financiare. Insa mereu am in minte ca merit acel ceva, si asta ma face sa ma simt un pic mai fericita. A face asta inseamna a te evalua si a sti sa-ti vezi punctele forte, a nu avea temerei nejustificate… 🙂
27 ianuarie 2008 at 14:43
De obicei procesul trece prin fazele astea, cel putin la mine :
– I like this
– i want this
– What’s the easiest way to get this ?
– I got this
– this is mine. what’s next?
27 ianuarie 2008 at 14:48
cand e vorba de persoane, e probabil bine sa stii mai intai ce vrei de la tine si de la acea persoana. ca idee…insa nu am crezut niciodata in prejudecati si niciodata nu mi-a fost teama de a risca si a fi cu acea persoana daca eu simteam ca asa e bine. relatia mea frumoasa de acum a avut un inceput pe care multi l-ar judeca, multi ar spune ca nu ar fi facut asta si mai ales multi nu ar fi continuat un an de zile o relatie la distanta. insa eu am “hranit-o” si am facut ce mi-a dictat inima….am riscat si acum sunt fericita… te pup
27 ianuarie 2008 at 14:25
🙂 Tudor, Tudor ..
27 ianuarie 2008 at 14:41
Asa e, Rebeca. Demonii aia imaginari ne limiteaza mult.. Eu ma refeream aici in special la a reusi sa fii cu cineva, la a risca intr-o situatie. Bine ai zis, trebuie sa stii ca meriti D
27 ianuarie 2008 at 15:25
Da Adi … stim, stim. Ce ziceam… la tine e simplu.
Rebeca: cel mai bine e sa faci ce simti, nu? 🙂 Bravo! si eu te pup si ma bucur ca esti fericita 🙂
13 Comments
m-ai atins. n-am cuvinte… 🙂
sa ma repet si eu.. este permis sa…. 😛 :-\”