intr-o continua transformare

M-am luptat de cand ma stiu cu dorinta de a pastra in viata mea oamenii si lucrurile care imi plac tare si care imi fac mult bine. Cred ca mereu imi va fi greu sa accept cand unele lucruri dispar, pur si simplu, fara prea multe explicatii sau fara sa existe un motiv real, palpabil, pentru care se intampla asa. Am cautat mereu sa inteleg care e cauza, de ce unii oameni nu mai vorbesc cu mine, de ce se schimba oameni din viata mea de la un an la altul, de ce unii  nu mai sunt actori principali si nu mai au nici un cuvant de spus in filmul meu.

La fel, sunt atat de multe lucruri pe care le faceam inainte frecvent si care acum nu ma reprezinta. Sunt intr-o continua transformare si asta nu se va opri niciodata.

Mi-a spus cineva recent ca trebuie sa accept si atat, ca nu totul se petrece intotdeauna cum imi imaginez sau cum ma astept eu. Poate ca si el incerca sa ma pregateasca pentru o viitoare disparitie … nu stiu inca:) Uitandu-ma totusi in urma, in ultimele luni si in ultimii ani, exista persoane minunate, cu care nu vorbesc in fiecare zi sau cu care nu mai vorbesc de luni intregi, dar care sunt totusi foarte speciale pentru mine. Si cred ca incep sa inteleg si sa fiu ok cu ideea ca unii oameni au doar acest simplu rol: cateva ore, cateva zile, cateva luni, apar, isi pun amprenta puternic, ma ajuta sau ma influenteaza pozitiv si… asta a fost. Si asta nu inseamna ca e rau. Inseamna doar ca… si-au indeplinit misiunea si ca totul e perfect asa cum este. Interventiile lor sunt de-a dreptul salvatoare, apar in momente cheie sau spun ceva ce nu mi-ar fi trecut niciodata prin minte. Si apoi gata. Nu are rost mai mult de atat, pentru ca orice prelungire a prezentei lor ar fi fortata. Imi e greu inca sa accept in totalitate ca nu am cum sa ii pastrez pe toti langa mine, ca cei mai buni prieteni, insa fiecare dintre ei va avea mereu un loc al lui in inima mea. Pentru ca ei toti au contribuit la ce sunt eu astazi. Si ma bucur tare ca a fost asa si stiu ca, atunci cand va veni din nou momentul, vor fi acolo din nou. Iar eu am sa zambesc frumos si am sa sper ca de data asta vor sta mai mult.