Initiativa

Prea des asteptam ca lucrurile sa fie facute de ceilalti. Prea des dam vina pe cei din jurul nostru. Prea des ni se pare ca ni se cuvin lucruri. Prea des ne punem singuri pe un piedestal pe care ceilalti muritori de rand trebuie sa se chinuie din greu sa il atinga macar. Prea rar lasam de la noi.

Aud atat de multi oameni care imi povestesc cum mereu li se intampla sa dea peste oameni fara initiativa, care nu mai dau nici un semn de viata. Sau ca cineva da dovada de nerecunostiinta si ca, la un moment dat, i se va arunca nerecunoscatorului totul in fata. Un moment care nu vine insa niciodata.

Nu stiu de unde ideea asta ca lucrurile ti se intampla si ca ceilalti trebuie sa fie cei care fac eforturi sa intretina relatii. Sau ca restul lumii trebuie sa presupuna corect ce gandesti tu. Pasivitatea asta e in multe cazuri dusa la extrem si, ce e mai rau, e insotita de indoieli care dau cu minus. Mergem din presupuneri in presupuneri si ajungem pe un teren de joc unde fiecare joaca dupa alte reguli. Nimeni nu spune nimic, dar toti cred ca si ceilalti vorbesc aceeasi limba. Si uite asa nu ne mai jucam deloc.

Hai sa ne asumam o responsabilitate, hai sa spunem mai des ce gandim despre ceilalti cu adevarat si ce asteptari avem de la ei. Hai sa preluam noi initiativa si sa invitam pe cineva in oras sau sa il intrebam ce mai face. E pana la urma o dovada de maturitate si control al propriei persoane. Iubesc oamenii care fac lucrurile sa se intample si care spun ce au pe suflet. Care dau telefon sa ma intrebe de sanatate si care imi scriu, daca ei cred ca am cum sa ii ajut. Isi fac lor insisi un bine si imi fac si mie unul. Nu e mai frumos sa ne jucam impreuna? 🙂