De Craciun…

Se apropie Craciunul, pe care anul asta chiar l-am asteptat. Am simtit atmosfera speciala, probabil datorita luminilor din oras, brazilor si multimii de oameni de peste tot. Mie imi place sa intru in atmofera asta de poveste, sa cred in Mos, iar si iar, pentru ca el de fapt exista, sa ma gandesc la cele mai amuzante lucruri pe care sa le dau in dar celor dragi, sa imi imaginez reactiile lor si expresia de incantare, stralucirea din ochi si zambetul de pe buze. E frumos si ma duc mereu fericita la cumparat cadouri. Craciunul e o sarbatoare speciala. Pentru mine, cea mai speciala. Si e despre a-i face pe oameni sa se simta deosebiti. Daca ma gandesc la cineva, si vreau sa ii transmit ceva din suflet, il sun. Personalizez mesajele, dau felicitari si ma gandesc exact la persoana careia ii scriu. Ma gandesc la visurile ei, la ce isi doreste, la lucrurile care conteaza pentru ea, la ce o face sa se trezeasca dimineata. Si ii urez sa le primeasca pe toate, pentru ca merita. Daca primesti un mesaj de la mine, chiar cred ca meriti tot ce iti urez. Am inceput deja sa primesc mesaje date la un intreg grup, pe net sau pe telefon, cu urari absolut reci, fara vreo semnificatie. Cuvinte goale. Ma fac sa ma simt ca si cum as mai fi o anonima, bifata pe o lista oarecare. Si .. fac mai mult rau decat bine. Stop! Sariti peste mine, cand ma vedeti in agenda. Sunt ok si asa, serios. Si da, e un mesaj pentru un grup. Grupul celor care fac ceva numai pentru ca trebuie facut. Inca ma gandesc

daca sa le raspund ceva, sau sa le ignor. Oricum nu le pasa. Prefer sa primesc putine mesaje, dar date din suflet, care sa contina eventual cuvantul “Anca”, si adresare la persoana a doua. Asta neaparat. Gata cu energia negativa, mai scriu curand un post cu lucruri frumoase 🙂