Anul trecut de 1 iunie mi-am luat inghetata, m-am uitat la desene animate si m-am plimbat prin parc. A fost primul an in care am tratat aceasta sarbatoare cum se cuvine si l-am bucurat din tot sufletul pe copilul meu interior.

Imi place sa spun ca am in interior un copil viu si vesel. Si asta pentru ca, si daca nu este 1 iunie, am momente in care il las sa iasa la suprafata fara nicio problema. O am si acum pe Lesi, catelusa primita pe cand aveam 7 ani, pe care noi o vedem la fel de frumoasa, chiar daca intre timp blanita alba nu mai e alba, iar urechile si labutele i-au fost cusute de mai multe ori – ii cantam si acum “Multi ani traiasca!” de ziua ei. Ma mai uit si acum la Sailor Moon, ma bucur si acum zgomotos cand primesc o prajitura, dansez fara sa-mi pese prin metrou si pe strada pe muzica pe care doar eu o aud.

Copilul interior nu e doar despre joaca si veselie

Doar ca nu e vorba doar despre atat. In ultimul an, am intrat mult mai profund in acest subiect al copilului interior, pentru ca m-am intalnit cu el si in cele mai nefericite clipe din viata mea. Copilul interior nu e doar despre happy happy, joy joy. Reprezinta niste parti micute din noi, ramase asa din cauza unor experiente traumatizante la varste de 2,3,5 ani. N-au mai crescut si au ramas blocate in povesti din copilarie, pe care n-a reusit sa le depaseasca o minte de copil. Daca, adulti fiind, trecem prin ceva care seamana cu situatia din trecut, copilul se sperie si preia controlul. Raspundem de multe ori din copilul din noi in momentele provocatoare, chiar daca intre timp am devenit adulti responsabili.

Si ce se intampla cand un copil se apuca sa rezolve treburi de oameni mari? 🙂 O mare belea :)) Apare cand ti-e lumea mai draga si face stricaciuni uneori ireparabile. De la date-uri nereusite la certuri impulsive, de la suparari pe viata la tot felul de reactii pe care apoi le regreti.

Lumea e plina de copiii interiori neiubiti, netinuti in brate, carora nu li s-a acordat atentia de care aveau nevoie. Asa ca, desi am crescut, ei sunt acolo, cu aceleasi nevoi, cautand sa recreeze aceleasi scenarii din copilarie, cu speranta iluzorie ca, de data asta, va fi diferit. Toti avem o astfel de poveste, pentru nimeni nu au fost lucrurile perfecte.

Tu ii poti oferi copilului tau interior tot ce nu a primit

Orice n-am primit de la parintii nostri, ne putem oferi noi, acum, ca adulti. Putem fi mama sau tatal pentru copilul nostru interior, il putem iubi, tine in brate si creste noi. Si asta pentru ca, daca reusesti sa te conectezi cu el, copilul interior ascunde toate darurile tale.

De unde poti incepe:

1. pune-ti o melodie de copil interior, inchide ochii si incearca sa te conectezi la el. Cheama-l si vezi ce se intampla. Poate sa fie deschis, suparat, sa alerge de nebun, speriat (eu asa am patit) sau sa aiba orice fel de atitudine fata de tine. Poate nici nu vrea sa apara la intalnire. Fii perseverent! Incearca sa te conectezi la el si sa il intrebi ce isi doreste. Ofera-i orice isi doreste, de la o imbratisare la o inghetata sau timp constant pentru el. 
2. atunci cand simti ca ceva te blocheaza, ca nu poti inainta intr-un proiect, activitate, orice, mai mult ca sigur este copilul interior care se simte ignorat sau foarte speriat. Stai in liniste, inchide ochii, conecteaza-te la inima ta si roaga-l sa apara. Intreaba-l ce ii deranjeaza si fii atent ce primesti ca raspuns. Or sa vina 🙂
3. lucreaza sa fii cat mai des constient de tine – care este locul din care ai reactionat acum? A fost din copil sau din adult? Daca este prima varianta, repeta pasul 2 🙂
4. intra intr-un program de explorare a Copilului Interior – Oana Stoianovici face o treaba minunata cu acest program in Romania, care va incepe din nou din luna iunie
5. daca vrei sa construiesti o relatie long term si sa devii foarte constient de acest ping pong interior copil-adult, o metoda foarte buna este analiza tranzactionala. Poti merge la un terapeut format in aceasta metoda si, dupa un timp, vei incepe sa identifici vocile lor (pentru ca pot fi mai multi). 

Copilul interior, asa cum spune Oana, este sursa inspiratiei, prospetimii si creativitatii noastre. El/ea este calea prin care noi comunicam cu sufletul nostru si cu cele nevazute. El/ ea este responsabil/a de comorile care se ascund adanc in noi si care, lasate libere, ne poarta catre implinirea intregului nostru potential creativ.

La multi ani tuturor copiiilor din intreaga lume! 🙂