cu si fara haos.

Se intampla uneori sa vina o perioada asa nebuna, in care sa ai impresia ca numai in viata ta nu stai. Sau poate ca asta e viata ta, in care nu mai tii minte la cat ai ajuns acasa acum 2 zile, nici acum 3 zile, ca tot party a fost, in ambele. Acum cateva saptamani, cand dansam destul de mecanic pe un house monoton, mi-am spus ca trebuie sa scriu despre asta. Viata intr-o continua petrecere.
Apar in fiecare zi alti si alti oameni. Ciudat e faptul ca odata cu cantitatea, nu creste si numarul celor de calitate. De calitate pentru mine, sa ne intelegem.

E palpitant sa te decizi pe moment unde te duci, cu cine, sa nu iti mai programezi totul, sa fii in fiecare seara cu alti oameni, sa explorezi noi si noi locuri, sa fii spontan. Ce bine e sa fii party man (sau woman), sa vii pe unde te cheama lumea, sa te bagi la toate distractiile posibile, sa mergi si la petrecerea de sfarsit de an, si la cea de Craciun, si la ziua lui Septi, si la n x Balul Bobocilor, si la sucuri, cafele, dans, plimbari, teatru, opera si tot felul de evenimente, sa ii organizezi o petrecere surpriza lui Costin si sa te duci si la scoala, job si alte proiecte speciale. uh.. asa multe sunt?

O viata din asta pare atragatoare, agitata si plina de neprevazut. Mi-am dorit-o asa demult, cand ma plictiseam si pierdeam timpul. Acum, am prea multe de facut. Imaginea asta de om implicat in multe, plin de enegie, care vrea sa faca multe in viata e o iluzie uneori. Si e si obositoare. Si in final, ineficienta. Am nevoie de o pauza.

Totusi, exista si o parte buna in haos. Te abate de la alte ganduri care n-ar face bine. Te tine ocupat si, cand in sfarsit ai putin timp sa respiri, realizezi ca nu mai dor asa tare. A trecut timp peste.

Asa ca, in perioada asta frumoasa, in care nimeni nu mai face nimic, pentru ca toti se gandesc deja la Mos Craciun si la vacanta, o sa stau si o sa ma gandesc. Si voi face planuri. Si o sa ma bucur de tot ce e in jur. Asta e insa altceva .. de scris intr-un post viitor.