Connecting the dots

M-am intors la blog, pe termen nedefinit. Marturisesc ca, in timpul asta, m-am tot uitat la el pe furis, fara sa gasesc insa energia de a incepe un post nou. Iata ca ziua asta e altfel. Imi doresc de mult sa scriu despre ceva foarte important pentru mine, ceva mi-as dori sa-mi amintesc mai des. Am o speranta secreta ca daca scriu aici, negru pe alb, acest lucru isi va spori puterea in interiorul meu.

Prima oara cand am auzit vorbindu-se despre asta si chiar mi-a ramas in minte aceasta idee a fost in speech-ul lui Steve Jobs, celebrul speech de la Standford:
“You have to trust that the dots will somehow connect in your future. You have to trust in something — your gut, destiny, life, karma, whatever. This approach has never let me down, and it has made all the difference in my life.”

Practic, asta inseamna sa ai incredere in viata, in ceva mai mare decat tine. Sa accepti ca viata e mai inteleapta, ca va avea grija de tine si ca iti va da tot ce ai nevoie – poate chiar ceva mai bun decat iti imaginezi. Uit asa de des asta si imi aduc aminte doar cand sunt intr-un moment mai greu, cand sunt practic fortata sa dau drumul controlului aparent pe care cred ca-l detin. Doar atunci accept sa ma las in voia vietii.
Un gand cu care imi doresc sa ma obisnuiesc treptat este cel ca incertitudinea poate fi gestionata, nu este asa de inspaimantatoare cum pare la o prima vedere. Am pus un citat ieri pe Facebook, pe care l-am gasit intr-o carte foarte misto (“4 hours week”): Most people will choose unhappiness over uncertainty, care m-a cam pus pe ganduri. Am alergat destul de mult dupa certitudine pana acum si nu pot sa spun ca m-a ajutat teribil. Poti deveni destul de usor prizonierul ei, dependent de ea, limitandu-ti actiunile doar la cele care scoreaza puternic aceasta casuta.

E dificil, stiu. Inseamna sa te arunci in necunoscut si sa ai incredere ca lucrurile pe care le faci azi vor avea o semnificatie mai tarziu, chiar daca nu stii pe moment care e aceea. Exact ca-n povestea cu lectiile de caligrafie ale lui Jobs. Inseamna sa faci lucruri doar din intuitie si pasiune, fara sa stii ce finalitate vor avea. Si sa crezi sincer ca visele tale chiar se vor implini intr-o zi.
Am in jurul meu cativa oameni care traiesc in fiecare zi cu incertitudine, neavand un job de la 9 la 6, si care au ales acest drum pentru a-si urma pasiunea, pentru ca au o cauza in care cred cu tarie. Ii admir profund pentru ca au ales cu curaj, in pofida sutelor de sfaturi care i-ar fi directionat catre certitudine si stabilitate (alaturi de un job care i-ar fi facut sa se ofileasca treptat). Ii admir pentru ca au incredere ca, intr-o zi, punctele se vor lega.

Cat despre mine… mai am pana acolo, pana a ma arunca de tot in gol, insa mai fac un pas azi, ca awareness – i-am dat acestei idei un loc aici, si in sufletul meu. Am inceput un proces de a ma obisnui cu aceasta idee a lipsei de certitudine, care poate aduce, totodata, si multa bucurie si liniste. Poate se va vedea in curand si in actiunile mele.

Credit foto.