Coltul meu verde :)

Intotdeauna am crezut cu tarie ca fiecare casa are energia sa, data de cei care locuiesc in ea. Si mi-a placut mereu sa cred ca micul meu apartament are o energie pozitiva, ca oamenii se simt bine cand intra, ca este un loc cosy. Cald, primitor, fara sa epateze prin ceva anume. Aveam insa, de ceva timp, o dorinta secreta, pe care nu stiam cum sa o transform in realitate: un colt de natura la mine acasa, un colt in care sa ma simt ca si cum as fi intr-o gradina, un loc relaxant, plin de liniste, zen. Iubesc extrem de mult natura si am acest mic regret ca nu stau la casa si nu am un petic de verdeata unde sa ma retrag din cand in cand.

Mult timp, aceasta dorinta a existat intr-un colt al mintii, sub forma unui palmier si a unui sezlong pe care sa le depozitez in balcon, singura zona neamenajata din casa. Da, stiam macar unde putea sa apara “coltul verde”… Am avut cateva incercari in trecut de a gasi o planta mare, la a carei umbra sa stau – da, asta era foarte important, sa simt ca ma protejeaza cumva, ca nu e doar de decor. Planta n-a aparut insa, iar eu am renuntat temporar, pastrandu-mi insa gandul secret.

Dar iata ca a venit o noua vacanta si, odata cu asta, ceva timp de reflexie si facut planuri de viitor. Iar coltul verde a reaparut din nou, mai stralucitor ca niciodata. Si am inceput sa povestesc despre el prietenilor si familiei, sa adun idei de la o amica arhitect, care mi-a spus ca, daca vrei sa te simti ca in natura, trebuie sa aduci lucruri din natura la tine acasa: lemn, pietre etc. Nu stiam insa unde sa le gasesc, aveam doar cateva idei vagi, am tot cautat sugestii pe net… pana intr-o zi cand, dupa ce ii povestisem tatalui meu cu o seara inainte cam ce vreau sa fac, el m-a anuntat ca vine cu masina sa colindam Bucurestiul in cautare de “natura”… Au urmat 2 zile de alergari, in care nu stiam exact ce voi face cu ce-am gasit de cumparat: plante (pe care le-am descoperit undeva, in sfarsit, minunate!), covor care seamana cu iarba, o fantana de interior, o scorbura… elemente cheie in tabloul meu 🙂 au fost 2 zile pline de energie si veselie, in care ne-am distrat de minune. In plus, tata mi-a adus pietre si vreascuri, direct “de la sursa”.

Iar apoi… magia s-a intamplat! cu toate lucrurile la mine in camera, asteptand sa fie aranjate pe balcon, ideile au inceput sa curga. Am pus “iarba”, plantele, am amenajat o zona cu pietre si lumanari, am construit din lemn o baza pentru fantana, am adus si o mica lampa din sare. La final, totul s-a legat, iar acum locul este exact ce mi-am dorit: un petic de natura, in casuta mea de la bloc, un loc in care sa ma linistesc si in care sa imi gasesc inspiratia pentru tot ceea ce fac. Am sa las imaginile sa vorbeasca de la sine.

Cred ca ideea asta de “colt zen”, in care sa stati cu voi, acasa, este extrem de benefica. Natura are intotdeauna un efect linistitor asupra oamenilor, ea este cea la care ne intoarcem ori de cate ori avem nevoie sa ne incarcam in interior. Natura inseamna viata, natura inseamna calm, natura inseamna inspiratie. Fiecare dintre noi simte nevoia, din cand in cand, sa evadeze dintre blocurile de beton care ne sufoca. Ne reintoarcem, iar si iar, la ea. De multe ori, dorinta de conectare este asa de mare, incat, chiar daca pe moment nu putem fugi, apelam la sunetele ei, care sa duca putin mai aproape de ea.

Iar filme precum Into the Wild ne arata cat de mare este bucuria cuiva care isi lasa viata in mainile naturii si cat de multa grija poate avea ea de noi, cat de multa forta ne poate da. Si, cum spuneam Christopher McCandless, eroul filmului: I read somewhere… how important it is in life not necessarily to be strong… but to feel strong. Ganditi-va ce efect poate avea un colt intreg cu iarba, plante si un susur de apa real 🙂