Cea mai importanta lectie pe care o iau cu mine in 2017

In 2016 mi-am propus sa ma reapuc de scris si am reusit. Tot in 2016 mi-am propus sa calatoresc cel putin 2 luni si nu mi-a iesit. Apoi tot atunci in ianuarie, mi-am propus sa fiu un om mai bun. Haha! 2016 a fost anul in care toate ranile au explodat, toti spinii au fost scosi si mi-am aparat pozitia cu sabii si topoare. Cred ca am reusit sa vad cam ce am de lucru in urmatorii ani si da, e un motiv de recunostiinta fata de cei care au reusit sa-mi apese pe butoane. Multumesc, spuse Anca intr-un moment de pace interioara :))

Daca ma uit insa ce realizari am avut si ce mi-as dori sa duc mai departe in 2017, cred ca ce mi-a iesit din plin anul trecut a fost, pe de-o parte, sa apar la intalnirea cu mine si, ca pas urmator, sa ma tratez cu mai multa blandete.

Sa apar la intalnirea cu mine a insemnat sa fiu prezenta, indiferent ce simteam – ca eram bucuroasa, ca eram frustrata si imi venea sa urlu, ca ma simteam puternica sau ca pierdusem controlul total. M-am uitat foarte mult la mine din exterior, imi puneam atunci pe moment intrebarea: ce simti acum? de ce simti asta?  Am cautat curioasa si deschisa radacinile frustrarilor si ale fricilor mele, am discutat despre ele cu oameni profesionisti, am incercat sa inteleg de sunt asa de speriata uneori, dar si asa de motivata sa fac anumite lucruri alteori. Si sunt de-abia la inceput.

Sa ma tratez cu mai multa blandete, a insemnat sa nu ma mai biciuiesc, pe de-o parte, sa nu ma mai pun la zid pentru orice actiune sau rezultat nu se conforma cu standardele cuiva sau ale mele, poate setate nepotrivit sau fara sens. Am invatat sa-mi accept anumite limite si sa gestionez vinovatia care aparea dupa ce realizam ca avusesem un comportament nepotrivit sau ca ranisem pe cineva.

Am descoperit multa frumusete si  un munte de motive pentru care sa-mi placa de mine. Drept consecinta, am inceput sa stabilesc limite si sa fiu cel mai mare sustinator al meu, sa imi apar vulnerabilitatea si sa mi-o pretuiesc.

Am inceput sa ma uit cu acceptare si la partile alea mai mult placute, urate de-a dreptul, rusinoase, ascunse ani de zile sub pres. De ce mananc atatea dulciuri? De ce simt o profunda nedreptate uneori? De ce nu pot spune lucrurile care nu-mi plac dintr-un loc calm? De ce mi-e atat de frica de incertitudine si tin cu dintii de claritate? Daca la inceput de an tratam aceste parti cu “dar nu vreau sa vad asta, nu face parte din mine, vreau doar sa dispara! ACUM!“, acum sunt deschisa sa descopar ce-i acolo si sa ii inteleg povestea fiecareia dintre ele. Am luat fetita din interiorul meu in brate si i-am spus de nenumarate ori cand tipa ingrozita ca acum sunt aici. Oricand, oricat, cu orice are nevoie.

Ei bine, daca ar fi sa-ti doresc ceva pentru acest Nou An, ar fi sa stai mai mult cu tine, sa te asculti mai mult si sa fii bland/a cu tine. De ce? Pentru ca daca stai cu tine si te cunosti pe tine, vei gasi resursele pentru indeplinirea oricarei alte rezolutii pe care ti-ai setat-o pentru 2017. La baza oricarui vis implinit, a oricarui rezultat obtinut este o relatie buna cu tine. Este o comunicare blanda si empowering, o incredere si o iubire pe care ti-o porti. Este imbratisarea pe care ti-o dai cand ai fost captivant pe scena, dar si cea pe care ti-o dai cu compasiune cand nu prea ti-a iesit interpretarea.

Lumea ar fi un loc mult mai bun si mai frumos, daca ne-am oferi in primul rand noua timp, rabdare, iubire, intelegere si blandete. Doar din abundenta, din prea plin poti oferi apoi si altora, cu drag.

Sursa foto