Carti citite au fost multe…toate au marcat. Magie am primit mereu prin simpla prezenta in viata mea a unor oameni deosebiti. Dar de mentionat a fost intalnirea cu mine. Atunci s-a schimbat perspectiva. Cand m-am cunoscut, acum vreo 7 ani, habar nu aveam ca o sa am asa o influenta asupra vietii mele. Moment cheie cand am inteles ca nu exist sa execut, ci sa creez , sa inspir, sa ajut si sa ma reinventez de cate ori situatia o cere.
La sfarsitul zilei suntem o parte din toti cei ce i-am cunoscut, dar ne bagam in pat cu a noastra constiinta. Oricine trece pragul vietii noastre, ne influenteaza, dar in primul rand trebuie sa ne intalnim noi cu noi ca sa intelegem ce trebuie sa dam si noi mai departe altora. Da..cel mai important moment al vietii mele a fost cand m-am intalnit cu mine..si apoi am stiut si eu cine sunt si ce prezint mai departe celorlalti.
Arta razboiului Sun Tzu este pentru mine esența războiului psihologic iar strategia de “lupta” este mult mai esențială decât bătălia în sine precum și decât numărul de “arme”. Așa s-a dovedit și în viața. Când ai scop/obiectiv bine stabilit cu o abordare și un plan bun ajungi cu ușurință sa îl îndeplinești și întotdeauna imaginea de ansamblu este esențială.
Un moment în care perspectiva s-a schimbat a fost nașterea primului meu copil. Am simțit conexiunea cu universul și puterea energiei din care suntem făcuți. Acum știu ca dacă păstrez acea conexiuneși ma reglez la ce este natural găsesc resursele potrivite pentru orice vreau sa fac.
Cred ca in fiecare moment fie ca suntem atenti si prezenti cu toate simturile se intampla lucruri magice in noi, prin noi si in jurul nostru, doar ca atunci cand suntem prezenti captam mult mai mult din experinta si ne extindem constiinta.
Aleg sa impartaesc aici o intampla traita in Thailanda, cu cativa ani in urma. Locuaim de ceva timp acolo. Fara nici o urma de pregatire locuitorii orasului s-au trezit inundati, si nu era ceva ce se intampla in fiecare an. In acel an au fost niste inundatii, cum nu mai fusesere de poate mai bine de 30 de ani. Ca sa va faceti o idee, imaginativa o viitura in Bucuresti pe Dambodita, doar ca apa ar iesi pe strazi, astel ca la Piata Romana ar fi apa de 1 m. Asa a fost acolo.
Intamplarea a facut ca un alt prieten roman, sa fie surprins de apa pe strazi cu scuterul si sa fie nevoit sa il lase sprijit de un copac.
Cateva ore mai tarziu, i-am sugerat ca sa germe sa il luam, si am plecat in aventura.
Seara pe la 7, ne-am apripiat cu un mijloc de transport pana unde ajungea apa. De acolo, am lasat tot ce nu ne trebuia si am inceput sa intram in apa…mai era mult pana la locul unde era lasat scuterul. Noroc ca apa era calda si nu era neplacut sa mergi prin apa…care iti trecea de mijloc.
Ca sa nu mai lungesc era o viitura cum nu mai vazusem niciodata si cu atat mai putin nu mai simtisem niciodata, dar partea cu adevarat deosebita era data de oameni.
Am vazut in acea seara multi oameni care au incercat sa baricadeze usile caselor, uni si geamurile dar in zadar, iar acum stateau in fata casei, dar erau complet linistiti. Intelegeau intr-un mod profud ca natura are firul ei si nu se pot opune si cumva era ca si cum nu s-a intamplat nimic. Mai mult, in loc sa traiasca o forma de furie sau disperare se bucurau sa vada 2 straini, pe noi aventurandu-se pe strazi. Mai mult o femeia simpla care mergea pe strada, tragand pe apa un lighean cu cateva lucruri, probabil tot ce a ramas uscat din tot ce avea, s-a oprit o clipa, si cautand cuvintele ne-a zis in engleza: Great city! We love also! Au fot catvea clipe in care nu am inteles nimic din ce se intampla. Apoi am realizat ca prietenul meu avea pe el un tricou pe care era scris – I Love Chiang Mai.
Brusc am realizat, profund ca nu conteaza ce se intampla in jurul nostru ci cum alegem sa primijim situatia. Ca aveam acesta putere enorma de a crea luma in care traim, doar prin modul in care alegem sa o vedem si sa o intelegem.
Multumesc pentru invitatia de a impartasi acest moment!
Exista momente in viata cand simti ca universul comunica cu tine, iti trimite exact mesajele care descifreaza urmatorii pasi de facut in calatoria ta prin viata.
Am trait o astfel de experienta intr-un moment foarte important din viata mea, cand primeam mesaje destul de clare si radicale ca nu sunt pe drumul meu, ci pe drumuri gandite si alese de cei din jurul meu. Dupa o discutie cu sefa mea de atunci am realizat, ceea ce inima imi spusese de ceva vreme – nu imi place ceea ce fac, prim urmare, nu am rezultate si nu simt valoarea muncii mele. Stiam exact ceea ce aveam de facut, insa imi era foarte greu sa imi dau demisia, fara sa am nimic in alta parte, vreo idee despre ce as putea face dupa, sau sustinerea celor din jur care nu stiau cum ma pot ajuta. Si in plin conflict interior am primit un mesaj muzical:
„Uneori vezi in culori si-ti pare c-ai putea
Sa ascunzi, sa eviti, sa ignori
O parte din tine,
(……)Uneori nu mai ai puteri,
Nu mai crezi in maine dupa ziua de ieri,
Dar ceva te mai face sa speri,
E o parte din tine,
Care stie tot ce ai vrea,
Care stie tot despre viata ta”.
Am ascultat melodia neintrerupt si m-am predat acelei parti din mine care mi-a dat putere ca de a doua zi sa sar in gol si sa pornesc pe alt drum, drumul meu. Inca ma gandesc cata putere pot avea cuvintele, indiferent de forma in care sunt transmise.
Ayahuasca si microdozele de LSD iti permit accesarea unor niveluri de constiinta mai înalte unde ca si experimentator am cunoscut raspunsuri la intrebari. Cărțile au devenit confirmatori ai cunoașterii accesate. Multumesc!
Una din cele mai dragi experiente prin care am trecut este participarea intr-o tabara de tantra in Italia, unde am lucrat cu o persoana foarte draga mie si foarte speciala, Radha Luglio.
Despre Radha puteti citi aici: https://www.edituramix.ro/?bq5y3&cat47&d3t47&1d4u7=4c7f71cf3838f7a2db6f5431454cb01c
Aceasta experienta este cea mai provocatoare pentru mine pana acum pentru ca am fost pus in situatia de a face lucruri pe care le-am facut pentru prima oara sau lucruri pe care nu cred ca le-as fi facut pana acum cativa ani. As vrea sa descriu aceasta experienta, dar cuvintele sunt de prisos, iar ele, cuvintele, nu pot exprima starile si trairile prin care am trecut in acea tabara. Pot spune ca am avut nenumarate momente cand am fost eu insumi, spre deosebire de momentele de atunci din viata cotidiana, cand aratam celor din jur altceva, decat ceea ce eram eu cu adevarat.
Momente de magice traiesc in meditatii sau diferite practici de vindecare. Una din cele mai faine a avut loc acum in an intr’o practica samanica – Sweat lodge. A fost foarte puternic, un fel de iurta mai mica ca inaltime si capitonata,ce functioneaza ca in fel de sauna (cu pietre incinse in mijloc si abur) direct in natura. Adica intri din padure (a fost cazul meu),in sweat lodge,intr’un intuneric atat de puternic ca aproape ca de vine tangibil,impreuna cu alti oameni si au loc diferite forme de meditatii cu sunete,instrumente.
Ce s’a intamplat atunci este ca am avut in puternic sentiment de claustrofobie,in care mi’am dat seama cat de puternica poate fi frica de intuneric (din noi sau din afara noastra), incat,desi stiam cat de made e corpul,combinatia de intuneric cu abur mi’a indus o stare foarte puternica de neliniste.
Au urmat apoi meditatii samanice in care am simtit nu doar animalul de putere dar a aparut f puternica identificarea (in plan fizic chiar)cu el,astfel incat ii simteam puterea in mine,in miscari,in carne si in oase. O contopire mai mult decat “imprumuturile (sau legaturile) mentale” pe care le stiam pana atunci citind despre animalele de putere,si o asumare si intrupare a tuturor calitatilor
Dragilor, am lasat Universul sa decida cine are cea mai mare nevoie sa ajunga la acest event, asa ca am tras la sorti. Castigatorii sunt Edy si Alexandra. Va rog sa-mi dati un semn pe adresa de la contact sau pe FB. Multumesc tuturor pt implicare!
12 Comments
“Omul in cautarea sensului vietii” – Viktor Frankl / te ajuta sa constientiezi de cat ai nevoie CU ADEVARAT pentru a fi fericit…este o minune a lumii ca un astfel de psiholog sa se salveze din lagare si sa povesteasca din dubla perspectiva cum a fost…
Una dintre cartile care m-au ajutat foarte mult a fost OSHO – Intuitia. Era o placere zilnica s-o citesc pentru ca-mi confirma cu fiecare pagina ca lucrurile pe care le simteam, dar poate nu aveam curajul sa le bag in seama erau reale. Erau ale mele, nu fabulatii, Eram eu, autentica. Este o carte superba, care iti da incredere in vocea interioara. Pentru cei mai egotici dintre noi (ma includ cu toti laurii) e o carte care te dezbraca de tot si iti desfunda putin urechile pentru a te auzi mai bine. O recomand cu caldura!