Am fost in weekend, ca blogger, la Women of Romania. Echipa Impact Hub a organizat acest eveniment cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, alaturandu-se miscarii globale #BeBoldForChange. Pe scena, personalitati feminine remarcabile, cunoscute pentru rolul lor de antreprenori sau o prezenta activa in comunitatile lor.
Conferinta a inceput cu un speech al domnului ambasador al SUA, Hans Klemm, pe care din pacate nu l-am prins. 8 Hours for a Good Cause si-a spus cuvantul, ma culcasem la 4 dimineata cu o noapte inainte 🙂 si a continuat cu Dragoș Gheban, Managing Partner Catalyst Solutions. Pe scurt, cateva concluzii dintr-o prezentare cu multe cifre: in Romania, femeile sunt o voce puternica, iar salariile primite de femei vs barbati sunt aproximativ egale. Decalajul este cel mai mic din spatiul UE – 4.5%. Ce mi-a atras atentia a fost si ceea ce a spus Dragos despre categoriile in care sunt incadrate femeile inca de mici si cum sunt subtil directionate spre meserii non-tehnice, doar pentru ca… sunt femei. 73% dintre femei au background non-tehnic, desi au aparut o multime de exemple de femei de succes in zona IT.
A urmat un panel despre Rolul Femeii in Societatea Romaneasca, moderat de Liana Alexandru de la Digi24. A fost o ocazie buna sa (re)descopar o multime de stereotipuri despre femei, pe care le-au exprimat inclusiv invitatele din panel, de exemplu: “rolul femeii e sa fie mama“. Am vrut sa provoc aceasta afirmatie, care era, pana la urma, doar convingerea doamnei Rodica Alexandru de la Nox si atat, doar ca n-a mai fost timp. O sesiune care m-a cam zgaltait, pentru ca am observat limitarile nemeroase din mintile noastre despre femei si despre ce se asteapta de la ele (si noi de la noi). Am simtit conturandu-se 2 tabere – feministele, care lupta agresiv pentru drepturile lor, plangandu-se de cat de injust e totul si facand eforturi considerabile sa se intreaca cu barbatii indiferent despre ce ar fi vorba si fetele timide, neincrezatoare in propriile forte, care au nevoie de validare constanta din exterior si ii lasa pe ceilalti sa le dicteze cum sa-si traiasca viata. E o simplificare a unei situatii mult mai complexe, insa acestea au fost extremele unui dialog care ar fi putut continua la nesfarsit. Suntem in cautarea unui echilibru si sper sa-l gasim, pe masura ce experimentam ambele perspective si ne ridicam deasupra lor.
Iata cateva idei care m-au pus pe ganduri, tema de reflectie pentru acasa:
Dincolo de gen, zarurile se arunca mult mai devreme, iar decalajul social apare primul, spunea Maria Gheorghiu de la OvidiuRo. Pana sa vorbim despre femei si barbati, hai sa vorbim despre sansa la educatie, care spune atat de mult despre dezvoltarea economica si chiar despre starea democratiei dintr-o tara.
Ilinca Paun de la Colliers a povestit o situatie de la un proces de recrutare, unde are un candidat barbat si unul femeie. In timp ce el s-a luptat cu indarjire pentru fiecare leu si a intrebat cum va arata urmatoarea lui pozitie, cu o incredere in sine de neclintit, ea a asteptat validare de la Ilinca, intreband-o pe ea de ce crede ca e buna pentru job si promitand ca … va invata repede. “Barbatii se cred mai buni decat sunt. Noi credem ca suntem mai putin bune decat suntem de fapt“, spunea Ilinca. Aceasta pasivitate si speranta ca, intr-o zi, cineva isi va da seama cat de minunate, inteligente suntem vine din copilarie, pe cand il asteptam pe baiatul de la clasa de vis-a-vis sa ne remarce si sa ne invite la dans. Iar povestea mi se pare extrem de relevanta pentru ce fac o multime de femei in fiecare zi. Multe din noi nu ne asumam riscuri, nu ne ducem sa ne luam ceea ce vrem si nici nu avem incredere ca meritam, decat dupa ce cineva ne-a confirmat asta. Si Virginia Otel de la Garanti spunea: “barbatii aplica la un job cand stiu cam 50% din el, femeile doar cand stiu sa faca jobul 100%“. De ce? Din cauza de “stai in banca ta, fii cuminte, zambeste frumos” si a altor vorbe pe care le auzim inca de mici.
Eu cred ca rolul femeii e sa fie ce vrea ea, ca e mama, explorator, artist, antreprenor, sotie sau orice ii mai trece prin cap si tocmai de la aceste credinte adanc inradacinate in societate cum ca trebuie sa fim x si y se trage toata suferinta noastra ca nu ne potrivim, ca vom fi respinse, ca nu se poate si ce vrem noi, doar pentru ca e diferit ce visam. Am venit aici sa ne exprimam fiecare individualitatea si creativitatea, indiferent de ce considera o societate care judeca si compara. Simpla renuntare la a ne mai uita in permanenta in afara dupa aprobare ne va aduce lumina pe care o cautam. Stati cu voi si astfel veti afla ce va doriti sincer, ce simtiti voi ca v-ar face fericite, chiar daca nu corespunde cu scenariul livrat de cei din jur si de media. Va fi, insa, autentic.
Cam acesta a fost si mesajul Elenei Badea, o doamna care mi-a amintit de carisma si bunatatea lui Brene Brown, plecata recent din corporatie ca sa-si deschida o firma de consultanta. “The world is in you“, asa ca pleaca dinauntru catre afara, iar lumea se va aranja in jurul tau.
Au urmat 2 paneluri cu invitate inspirationale si intelepte, femei care au avut indrazneala si luciditatea sa o ia pe propriul drum si sa-si deschida un business sau sa lanseze un ong care astazi schimba fata Romaniei in cele mai neasteptate si incantatoare moduri. Mi-a placut discutia care a luat nastere de la intrebarea: “Ce inseamna curajul pentru voi?”. Daca pentru Anca Georgescu-Aladgem, PWN Romania (organizatie care promoveaza leadership-ul feminin), inseamna sa-ti dai voie sa fii tu exact asa cum esti, chiar si in organizatiile in care activezi, pentru Oana Marinescu (OMA Vision) curajul inseamna sa traiesti pe baza valorilor tale (chiar si cand trebuie sa refuzi clienti sau proiecte indoielnice), sa-ti asumi greselile si sa te schimbi, ca forma de curaj fata de tine insati. Corina Puiu de la Teach for Romania spunea ca a rezolva probleme reale din comunitate, a te inhama la acest drum e o forma de curaj si sunt total de acord cu ea.
Fiecare dintre ele si-a asumat o misiune extraordinara: a conecta oameni creativi si a creste antreprenoriatul, prin Impact Hub (Oana Craioveanu); a oferi o sansa reala designerilor romani (Mirela Bucovicean – Molecule-F); a readuce covoarele romanesti in casele romanilor (Flavia Scînteanu – Dare To Rug); a construi o comunitate de dascali remarcabili pentru scoli defavorizate (Corina Puiu); a reintegra social categorii defavorizate printr-o intreprindere sociala cu venituri de zeci de mii de euro (Angela Achitei, la Fundatia Alaturi de Voi). A avut oricare dintre ele momentul ei de “aruncat in gol” si toate si-au folosit intuitia pentru a-si da drumul, razvratindu-se in fata tuturor vocilor prin care mintea a incercat sa le faca sa se razgandeasca. Si sunt multumite de decizie, pentru ca, pana jos, le-au crescut aripi 🙂
Am sa va las cu o intrebare pusa de Alis Anagnostakis, coach, care a incheiat “Women of Romania” cu un discurs tot despre valorile care ne calauzesc si inima care-ti arata drumul prin intuneric. La finalul vietii tale, daca ar fi sa te intrebe cineva: “Tu cine ai fost? De ce ai trait?“, ce ai raspunde? Indiferent ca suntem barbati sau femei, fiecare are puterea de a-si descoperi propria viziune si de a-si pune la bataie potentialul pentru a o vedea realitate.
Foto: Impact Hub
Pentru a oferi cea mai bună experiență folosim tehnologii precum cookie-urile pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitivul dvs. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne va permite să procesăm date precum comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Neconsimțământul sau retragerea consimțământului poate afecta negativ anumite caracteristici și funcții.