Foto: sursa
De fiecare data cand incepe un nou anotimp, sunt surprinsa. Cred ca fiecare dintre ele stie sa stea destul de mult incat sa ma obisnuiesc si sa ma indepartez de celelalte. Asa ca atunci cand unul pleaca incet, stiind ca a venit timpul, iar altul incepe sa se simta tot mai mult, parca o iau de fiecare data de la capat. Ai putea spune ca sunt aceleasi lucruri, care se repeta, si dupa atatia ani de vazut ninsoare, si ploi si soare fierbinte te-ai cam obisnuit. Nu stiu de ce, la mine nu e asa. Eu simt o mare bucurie, de fiecare data cand apare un alt anotimp, si niciodata nu m-am putut decide care imi place cel mai mult. Spuneam intr-o vreme iarna, pentru ca imi place zapada si pentru ca are un avantaj in persoana lui Mos Craciun; daca te gandesti la vara, stii ca te plimbi noaptea tarziu si ca e numai bine, ca niciodata nu ai prea putine haine si niciodata nu ai fost destul de mult plecat in vacanta; pentru primavara am avut o afinitate anul asta, pentru ca am observat-o in detaliu cum transforma natura. Toamna a fost mereu fata vitrega, cu ploi, cenusiu si melancolie. Acum ca vine, insa, abia o astept. Simt ca ma potrivesc cu ea mai bine ca niciodata si parca toate lucrurile se intampla toamna 🙂
E intotdeauna un spectacol sa privesc orice schimbare, petrecuta in natura sau in oameni, datorita anotimpurilor. Le astept pe fiecare, pentru ca fiecare imi daruieste altceva. Toate stiu cum sa fie ca sa nu ma plictisesc si ma lasa la momentul potrivit, cu o secunda inainte sa ma uit la ceas si sa ma intreb ce se intampla. Sunt la fel de fericita cand ies sa ma plimb si afara e intuneric, desi e numai ora 5, sau daca la 9 e inca lumina. E alta senzatie si merita la fel de mult. Si niciodata nu pot sa-mi imaginez in iulie cum e sa se intunece la ora 6! 🙂
Anul asta simt ca vara a tinut mult prea mult. Mi-e atat de dor de zile mai scurte, de ploi marunte privite de la geam, de frunze colorate si racoare seara, ca sa ma faca sa-mi iau esarfa. Parca vreau sa ma retrag undeva si sa fac lucruri. Am chef sa scriu, sa gandesc, sa creez lucruri frumoase si sa merg din nou la birou. Bine ca nu va fi in rochite subtiri si sandale, ci in pantaloni, ciorapi mati si cizmulite 🙂
7 septembrie 2009 at 11:35
Nico, noi toti asociem anotimpurile cu niste sentimente anume, asa ca te inteleg 🙂
Andrei, cred ca tu ai nevoie de niste intamplari noi si frumoase in miez de toamna:)
11 septembrie 2009 at 23:45
O, nu! Mie mereu imi pare ca vara tine prea putin. Intotdeauna sunt mai plina de energie cand e mai cald. Cand e frig, asa cum a inceput sa fie in ultimele saptamani, ajung sa fiu mereu somnoroasa, mereu obosita. 🙁
4 Comments
Pentru mine primavara este o nuantare , vara e ceva ce nu dureaza , toamna e anotimpul schimbarilor si a unui nou inceput si iarna e anotimpul tristetilor si trecutului.Motivele sunt multe 🙂
Toamna e un anotimp scarnav. Pe jos e gem de frunze, ploua cu saptamanile si se intuneca la o ora ridicola. De acord, nu poti inlocui o zi insorita de octombrie tarziu undeva intr-o padure ruginita insa trebuie sa suporti mult prea multe pentru asta.