Acum 2 ani …

… scriam primul post. Incercam de mult sa imi fac blog, iar 360 era singura platforma de care auzisem. Am facut blog-ul din placerea de a scrie, fara sa ma gandesc ce ar putea iesi din asta.
Scriu aici doar cand am inspiratie, chiar daca trec 2 zile, o saptamana sau mai mult intre posturi. Scriu orice de cate ori imi spun “trebuie sa scriu despre asta pe blog.” Poate s-ar spune ca nu sunt o bloggerita adevarata, constanta si atenta la trafic. Ei bine, atunci nu sunt 🙂 Exista aici povesti cu happy end si povesti mai putin fericite, lectii invatate pe drum, vise si iluzii, raspunsuri la intrebari, intrebari fara raspuns, puncte puncte si stelute, semne de exclamatie, multa veselie si ganduri uriase, ciocolata, zambete si pupici, un strop de Martini cu lamaie, cuvinte printre randuri, tot felul de idei, colorate sau nu. Si mai putem adauga.

Dupa 2 ani, am acelasi chef de scris, care nu ma va lasa prea curand. Sunt prea multe de vazut, prea multe de experimentat, prea multe de trait. “Statutul” de “bloggerita” imi e foarte drag, mai ales ca mi-a adus atatea lucruri frumoase. Sfatul ar fi, evident, “fa-ti un blog”, cu steluta de rigoare “numai daca simti ca ai ce scrie pe el”.