Cum răspunzi la așteptările celorlalți? Testul care mi-a explicat de ce pun multe întrebări :)

Care dintre următoarele afirmații ți se potrivește cel mai bine?

• Sunt disciplinat și îmi iau în serios angajamentele față de mine și față de ceilalți, respect regulile
• Pun întrebări multe, pentru că vreau să înțeleg motivul din spatele unei decizii – altfel nu acționez
• Găsesc timp pentru toți ceilalți, mai puțin pentru mine și, în general, am nevoie de cineva din exterior care să mă motiveze
• Îmi place să încalc regulile și fac doar ce simt

Sigur, poate că o singură întrebare nu e de ajuns, tocmai de aceea te invit să faci testul aici. Testul se numește 4 Tendencies, a fost dezvoltat de Gretchen Rubin (care a mai scris si The Happiness Project) și ne arată cum răspundem la așteptări, pentru a ști, mai departe, ce ne ajută să ne ținem de promisiuni și să implementăm obiceiuri noi.

Conform acestui framework, fiecare din noi are de gestionat 2 tipuri de așteptări: cele exterioare, ale familiei, prietenilor, colegilor și cele interioare, ale noastre (să ne ținem de o rezoluție, să ne apucăm de sport etc). În funcție de cum răspundem la ele, avem o anumită Tendință.

Cele 4 categorii sunt:

Upholder: “Disciplina este libertatea mea!”

Upholders îndeplinesc atât așteptările proprii, cât și pe ale celorlalți.

Recunoști un Upholder după faptul că este interesat de performanță, nu are nevoie de supervizare, se ține singur motivat și își cunoaște limitele. Se ține de promisiuni – dacă un Upholder a spus că face ceva, o va face. Sunt șefi buni, pentru că sunt clari în ceea ce privește așteptările lor și sunt ei înșiși disciplinați. Se țin de reguli și de program și nu te vor lua prin surprindere cu schimbări bruște. Le place să rezolve lucruri, să ducă treaba la bun sfârșit.

Dezavantaje: Upholders se frustrează când alții nu sunt la fel de buni în a respecta regulile sau a livra conform așteptărilor. Se supără chiar pe ei când eșuează în a se ține de un angajament și pot fi văzuți ca fiind rigizi de persoane cu alte Tendințe, pentru că uneori țin la reguli orbește, chiar și când nu are sens neapărat. S-ar putea să aibă dificultăți de a delega, pentru că au impresia că alții nu sunt la fel de organizați și serioși.

      Questioner: “Voi face ce-mi spui dacă mă convingi de ce!”

Îndeplinesc doar așteptările interioare. Rezistă așteptărilor exterioare.

Questioners pun multe întrebări și pun mare preț pe logică, informație și eficiență. Vor să-și adune propriile dovezi și să decidă pentru ei, în cunoștință de cauză. Îndeplinesc o așteptare exterioară doar dacă ei consideră că este eficientă și rezonabilă, transformând-o într-o așteptare interioară. Questioners se trezesc și se întreabă: ce e de făcut azi și de ce? și decid deliberat să ignore reguli sau așteptările altor persoane dacă acestea nu au sens pentru ei. Odată ce au acceptat o argumentație, se țin de treabă și nu au nevoie de supervizare. Vor pune întrebări despre absolut orice, de la regulile din companie (de ce întâlnirile de status durează o oră?) la așteptări sociale (de ce să mă căsătoresc?) sau care provin de la o autoritate (de ce să iau acest medicament dacă mă simt rău din cauza lui?). Pentru că vor să ia decizii cu atenție și să-și cântărească opțiunile, sunt dispuși să facă mult research și apoi să împărtășească cu alții ce au descoperit. Își customizează un obicei pe care doresc să-l implementeze ca să aibă sens pentru ei.

Dezavantaje: a pune întrebări poate fi un lucru bun, dar îți poate aduce și belele. Unii Questioners povestesc cum s-au contrat cu persoane cu poziții mai înalte din compania unde lucrau sau că a pune la îndoială orice poate să fie foarte obositor. Pot fi percepuți ca neconstructivi sau lipsiți de spirit de echipă. Un manager ar putea considera un Questioner ca fiind lipsit de respect sau deranjant. Chiar si Questioners consideră uneori că research-ul exhaustiv sau dorința de a avea toate opțiunile pe masă este obositoare și uneori îi paralizează și nu mai pot lua decizii (analysis-paralysis). Și, dacă ei nu sunt de acord cu o așteptare exterioară, pentru că nu are sens pentru ei, se simt îndreptățiți să o ignore.

     Obliger: “Sprijinindu-i pe alții, mă ajut și pe mine”

Îndeplinesc așteptările exterioare, dar au dificultăți în a se ține de promisiunile către sine.

Obligers sunt un fel de cărămidă a lumii, sunt cei pe care noi toți ne bazăm, cei care ne sar mereu în ajutor. Au nevoie de motivație exterioară și vor răspunde mereu la așteptările prietenilor, colegilor, șefilor, familiei, chiar cu prețul propriei bunăstări. Sunt șefi buni și team players, responsabili și prezenți. Se țin de ce promit altora, dar au dificultăți în a se ține de ce-și promit lor înșiși.

Dezavantaje: Pentru că au această dificultate în a se ține singuri motivați, au nevoie mereu să fie în grupuri care îi țin responsabili. Așa că întră într-o comunitate de alergători sau își iau un antrenor personal când vor să se apuce de sport, își asumă public că vor slăbi sau roagă un prieten să vină cu ei la un eveniment. Dacă această motivație exterioară lipsește, pot avea mari probleme în a se ține de ce au de livrat (o lucrare de doctorat, de exemplu).

O altă problemă este faptul că nu știu să spună nu și să impună limite, ceea ce îi face exploatabili și, pe termen lung, frustrați și ofensați. Și, dacă la un moment povara așteptărilor exterioare devine insuportabilă, s-ar putea să se revolte brusc și să refuze să mai facă orice. Suportă mult și explodează deodată, când nu te aștepți, de aceea trebuie ca celelalte Tendințe să aibă grijă de ei și să nu profite de bunătatea și bunăvoința lor.

 Rebel: “Nu mă poți forța și nici eu nu o pot face!”

Opun rezistență față de orice fel de așteptare.

Fac numai ce vor, când vor ei, în felul lor specific. Vor să acționeze dintr-un simț al libertății și al expresiei de sine. Le place să încalce reguli și să sfideze așteptările altora, mai ales când li se spune că nu au nicio șansă de reușită. “Îți voi arăta eu!” spune un Rebel. Așadar, dacă își găsește o cauză importantă, un Rebel poate să mute munții și să fie deschizător de drumuri.

Dacă vrei să ai o șansă să convingi un Rebel să facă ceva, strategia este următoarea – îl informezi / îi explici consecințele unui tip de comportament contrar / îi lași libertate de decizie. Exemplu – dacă te vei apuca de fumat, vei tuși mult, iar mâinile îți vor mirosi a tutun. E alegerea ta.

Dezavantaje:

Dacă un Rebel este rugat să facă ceva, de multe ori va rezista, iar asta îi va cauza multe probleme – Rebels rezistă orice tentativă de control, iar cei din jur pot deveni foarte frustrați. De multe ori nu le pasă de reputația lor și pot fi percepuți ca dificili sau diferiți. Totuși, în determinarea lor a fi liberi, s-ar putea ca tocmai asta să-i facă să fie controlați, în cele din urmă. Rebeliunea este opusul ascultării, dar rebeliunea nu înseamnă libertate. De multe ori, s-ar putea să-și dorească să facă opusul a ceea ce fac ceilalți, uneori lucruri care nu-i interesează pe bune.

Dacă te-am făcut curios, poți face testul aici și sunt chiar curioasă să-mi spui într-un comentariu ce ești. Există și o carte în care fiecare Tendință este explicată pe larg, pe care o puteți cumpăra de aici. Eu am cumpărat-o, după ce am dat testul tuturor prietenilor și voi ști pe viitor cum să pun problema cu ei 🙂 Se pare că, la nivel de populație, cei mai des întâlniți sunt Obligers, urmați de Questioners și Upholders. Cei mai puțini sunt Rebelii.

Eu sunt un Questioner autentic

În momentul în care am citit descrierea pentru Questioner am înțeles foarte, foarte multe lucruri. Pun o mulțime de întrebări (uneori chiar pot fi obositoare) și refuz să fac orice nu are sens pentru mine. Întotdeauna am urât explicațiile de genul “Toată lumea face așa”, “așa s-a făcut până acum” și acum înțeleg și de ce 🙂 În trecut, asta a dus chiar și la disensiuni – am fost singura dintr-o echipă care a opus rezistență la decizii care mi se păreau fără argumente. Și acum înțeleg și acest articol sau pe acesta.

Reușesc să mă motivez foarte bine să fac orice, dacă îmi aduc argumente solide, de aceea, în general, fac foarte mult research și customizare atunci când vreau să adopt un obicei (de exemplu, motivația mea pentru a merge la sală este legată de sănătate, știu cum ajută sportul, așa că mă țin singură de sală și nu am nevoie de un antrenor, dacă știu deja ce exerciții să fac).

Citesc mult despre un subiect care mă interesează (coaching, fitness, mâncare sănătoasă, cele mai bune proteine vegetale) și trimit oamenilor multe articole (am zâmbit când am citit asta în carte).

All in all, mi s-a părut o metodă extrem de utilă și clarificatoare. Aștept să-mi spui Tendința ta într-un comentariu 🙂

Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash