Curiozitate

Cred ca am fost intotdeauna curioasa. Mai mult, cred ca intotdeauna am vrut sa le stiu pe toate. Si cand ma plimb pe strada, mai ales daca e seara, ma uit la ferestrele oamenilor si ma intreb, iar si iar, ce o fi dincolo de perdele sau jaluzele. Imi place sa ma uit ce culoare se vede din case, sa imi imaginez cum si-a construit micul univers fiecare om in parte. Fiecare e atat de diferit si vorbeste atat de mult despre locatar. Imi place sa ma uit la oamenii de la balcon, ma bucur cand mai prind 2 vecine discutand asa, in aer si ma distreaza sa ascult ce spun. Si chiar daca nu aud… imi imaginez eu. Uneori ma opresc si ma uit la oameni. Ma uit la prietene care vorbesc despre baieti si povestesc despre petrecerea de aseara, la baiatul care sta singur si se gandeste intens la ceva, la grupul de baieti care

se uita dupa fata draguta care tocmai a trecut. Ma uit la fata care merge incet spre casa si nu stie ce sa faca, la gasca de pe banca, vesela dar cu atatea secrete, la omul de afaceri, tensionat, dar totusi fericit pentru ca e doar ora 22:04 si a scapat de la birou. Incerc mereu sa imi dau seama ce simt, ce e in mintea lor si care sunt lucrurile pe care nu le spun, dar care totusi se vad. Le vede un observator neimplicat, care n-are alta treaba decat asta. Traiesc cateva clipe din viata lor. Imi plac lucrurile subtile, care nu sunt descoperite la prima vedere, dar care spun cel mai mult. O privire, aruncata in treacat, un zambet necontrolat, o spranceana ridicata, un pas inapoi, tacerea cuiva, o soapta, niste ochi intrebatori. Priceless. Asa se face ca .. eu si cand ajung putin mai devreme undeva, tot nu ajung la timp. Nu e frumos sa te uiti la spectacol?