Public speaking stuff

Am ajuns absolut intamplator la o mica discutie despre Public Speaking organizata de PRIME cred, avandu-i ca invitati pe George Ivascu si Andy Szekely la Facultatea de Litere. Mi-a placut mult.

Nu l-am prins de la inceput pe George Ivascu, dar se vede ca e un om deosebit. Amuzant, spontan, energic. Actor, deh. Am o admiratie deosebita pentru actori, cred ca trebuie sa fii un om cu totul special ca sa poti juca pe scena si interpreta tot felul de roluri. E chiar fascinant. Ca o paranteza, am fost de curand la o piesa de teatru la UNATC si am fost incantata de materiile pe care le fac studentii de acolo. Sunt putini, fac niste materii foarte misto si mi-au dat senzatia ca se face carte pe bune. Nu ies asa, pe banda rulanta ca la ASE.

Cum spuneam, George Ivascu povestea despre partea nonverbala si paraverbala a unui discurs. Nu mi-a placut faptul ca era foarte dezorganizat, haotic, tot rasfoia prin agenda in cautare de exemple. Chiar citesc acum Dale Carnegie, tot despre public speaking, si asta e o greseala majora. Orice discurs trebuie foarte bine pregatit, iar senzatia pe care mi-a lasat-o mie a fost ca a venit cu temele nefacute. Da, avea multe de spus, dar nu urma un fir logic, erau franturi de idei, unele legate intre ele, unele nu. Am tinut minte ce a spus legat de voce. Poti vorbi in 3 feluri: din stomac, si atunci ai o voce calda, profunda. Poti vorbi din piept, si atunci ai o voce mai rece, care nu transmite prea multe emotii. Cea mai rece si fara sentimente e vocea din gat. Incercati, e pe bune!
Tot el a fost intrebat daca priveste in ochi publicul si a spus ca da. La finalul piesei, acesta e modul de a citi in sufletul publicului. Asa e indicat sa faca si vorbitorii, sa se uite in ochii celor din sala, sa fie acolo, cu ei, sa se plimbe printre ei, sa nu lase nici un obstacol intre el si audienta. Foarte important!

Andy a facut din nou show, incepand cu o incalzire de care aveam toti nevoie, ne-am masat mainile, ne-am dezmortit incheieturile si ne-am batut pe umar la sfarsit. Andy chiar a spus niste lucruri relevante despre public speaking. Am reusit sa notez cate ceva pe mobil:

– oamenii percep trecutul in stanga si prezentul in dreapta. De aceea, te poti folosi de ancorare spatiala si in discurs. Stai la inceput in stanga audientei, relatand ceva din trecut, ceva ce a fost, schimbi pozitia, spre dreapta, vorbind despre ce va fi in viitor. Mi s-a parut extrem de util, am vazut live.
– ne-a prezentat 2 extreme de stiluri: cel controlat, in care vorbitorul vorbeste pe un ton egal, cu pauze calculate, gesturi studiate care accentueaza spusele. Am observat cum se obtinea tonul grav, prin accentul pe ultima silaba a fiecarui cuvant; stilul comic, l-as numi, in care vorbitorul este destul de haotic, are privirea dispersata prin sala, iar ultima silaba a fiecarui cuvant este ridicata. Se obtine ceva foarte amuzant. Bine, ideal e sa fii la mijloc sau sa faci excursii in celalalt stil, dar conteaza foarte mult sa te raportezi la audienta. Am ras chiar la o remarca a lui Andy despre o audienta ca noi, studenti, nonconformisti, care daca si-ar zice in gand “What the fuck? Ce vrea si asta?” daca ar veni cu un stil formal si riguros.
– de la inceput trebuie sa ai in vedere ca speaker faptul ca oamenii isi pun intrebari ca “ce are el si eu nu am?”, “ce il certifica pe el sa imi spuna mie ce sa fac?”, sau chiar “de ce nu sunt eu acolo?” In acel moment de start esti doar un lider formal, dar este necesar sa devii si liderul informal. De aceea, trebuie sa captezi interesul din primele minute. Oamenii trebuie sa simta ca ai ce le spune, si asta e valabil pana la finalul discursului. Trebuie sa fii foarte flexibil si pregatit sa raspunzi la tot felul de provocari.
– legat de gestionarea emotiilor, acestea trebuie lasate sa curga. Nu trebuie sa faci fluturii din stomac sa dispara, ci doar sa zboare in formatie :)) Mi s-a parut genial! Apoi, cum gestionezi emotiile? Trebuie sa iti creezi starea:
1. iti creezi multa energie, prin respiratie in 4 timpi, pe pasi, in timp ce te plimbi prin camera.
2. afirmatii de genul : “tot ce am nevoie se afla in mine acum”, “imi place de mine”. De ce sunt bune? Inlocuiesc dialogul interior, de cele mai multe ori negativ: “n-o sa fiu in stare”, “or sa rada de mine”, “iar o sa o dau in bara”. Asta se numeste autosabotaj. Afirmatia trebuie sa respecte regula celor 4 P : Personala, la Prezent, e Pozitiva, e Puternica.
3. vizualizare creativa: imagineaza-ti cum va fi la final, exact ce ti-ai dori sa se intample: aplauze, oameni care sa iti ceara carti de vizita, orice te motiveaza pe tine. De ce functioneaza? 80% din activitatea neurologica e antrenata de imaginatie, deci ne putem programa in proportie de 80% pentru succes in mintea noastra.

– nu te incalzi pe scena. Pe scena trebuie sa fii clar, concis, sa folosesti exemple si analogii.

– cand iti concepi prezentarea, tine seama de cele 6 intrebari jurnalistice: cine?, de ce?, ce?, cum?, unde?, cand? De ce “de ce?” inainte de ce? Pentru ca sa captezi interesul audientei.

– multi speakeri cred ca trebuie sa vina mereu cu o prezentare complet noua. De fapt, e necesar ca 20-30% din informatia oferita sa fie noua, pentru ca oamenii au nevoie de 3 repetari pentru a retine ceva.

– in final, ceva despre stilul de prezentare, care trebuie sa fie
Clar – fara ambiguitati
Riguros – sa urmaresti foarte bine secventa de prezentare
Obiectiv – date, fapte, studii. Cat conteaza parerea celorlalti?
Complet – asteptarile publicului trebuie sa fie indeplinite
Aplicabil – informatia livrata este practica si ultilizabila
Nou – prezentarea are suficiente elemente de noutate
Temporal – speakerul se poate incadra in timp

Ce-mi place cand raman cu ceva in urma unui speech…