Iti place de tine? Despre partile noastre intunecate si ce-i de facut cu ele

Tu ce fel de relatie ai cu tine? In primul rand, ai una? Existi pentru tine in viata ta sau iti oferi toata energia celor din jur? Ai dezvoltat o relatie de ura si antipatie, te biciuiesti constant, esti cel mai mare dusman al tau, habar n-ai cine esti si ce vrei, esti confuz/a, rusinat cu tine sau, dimpotriva, mandru/a si multumit/a de ceeea ce esti?

Ca multi dintre noi, ani de-a randul nici c-am existat pentru mine sau, atunci cand existam, nu ma placeam prea tare. Suntem tare buni in a gasi defectele personale, nu-i asa? Aveam un standard de perfectiune imposibil de atins, cu care ma comparam mereu si ieseam in pierdere. Stiam ca am niste calitati punctuale, puteam sa ma simt bine uneori, insa destul de rar. Aveam nevoie de multa validare de la ceilalti. Nu ma iubeam prea mult, iar asta ma facea sa cer foarte putin in relatiile cu cei din jur. Cand nu crezi ca valorezi prea mult, nici nu ceri prea mult la schimb, nu? Desigur, suferinta era mai mereu prezenta, pentru ca nu primeam ce-mi doream si habar n-aveam de ce.

Acesta a fost inceputul calatoriei mele personale. Ca multi dintre noi, a avut nevoie de un impuls dureros, insa cam asa suntem construiti, sa ne impingem limitele, sa iesim din zona calduta si comoda doar ca nu ne convine ceva. Incet, incet, workshop-urile la care mergeam m-au adus catre mine si am inceput sa imi pun intrebari despre imaginea mea despre mine, despre relatia mea cu Anca, despre cine e, de fapt, Anca. Ce-i frumos la ea, ce ma bucura la ea, ce ma emotioneaza despre ea, cum anume ma pot conecta la ea, ce ma innebuneste la ea, de ce o ador, de ce o plac. Pentru cineva care face primii pasi pe drumul catre sine, o intrebare de genul: “si, ce iubesti la tine?” te poate incurca de-a dreptul.

M-am poticnit de o mie de ori, pentru ca au inceput sa apara la suprafata si o multime de fatete care nu-mi prea placeau: Anca cea rasfatata, care bate din picior si vrea ACUM totul, Anca impulsiva si agresiva, Anca rece si distanta, Anca suparacioasa si nesuferita, Anca aroganta si selectiva, Anca lenesa si pierde-vara, Anca needy si slaba, Anca rea de-a dreptul. Voi, cei care interactionati mai des cu mine le stiti. Atitudinea mea, ani de-a randul, a fost: 1. sa ma cert cand aparea una care nu ma incanta; 2. sa le arunc sub pres pe cele care nu-mi conveneau; 3. sa-mi iau mintea de la asta si sa ma concentrez pe ceva pozitiv

Ei bine, nu prea functioneaza asa. Fiecare dintre acele parti din noi au un mesaj pentru noi si sunt asa cum sunt, dintr-o anumita cauza. Tanjesc dupa a fi vazute si dupa acceptare. Doar ca noua ne e rusine cu ele si ne facem ca nu exista. “Suntem subjugati de ceea ce ne e teama“, o fraza auzita recent, care mi-a ramas in minte. Cu cat le respingem mai tare, cu cat luptam mai mult, cu atat devin mai puternice si ne guverneaza viata.

Am citit la un moment dat cartea “Partea intunecata a cautatorului de lumina“, care m-a invatat mult despre umbra noastra, despre acele fatete de care nu suntem prea mandri. O recomand oricui aflat pe drumul spre iubirea de sine. Este in carte un exercitiu (sunt foarte multe in general si absolut minunate), care te conecteaza la aceste parti din tine si suna cam asa: inchide ochii, respira profund de cateva ori si imagineaza-ti ca te afli intr-un autobuz, cu tot felul de oameni naspa, care nu-ti plac din diverse motive. Poate e o tanti super barfitoare, poate e un tanar care vorbeste tare la telefon si e nerespectuos, poate e o doamna in varsta care crede ca orice i se cuvine. Tu stii ce-i pentru tine neplacut, alege-i asa. Fii cat se poate de constient de acesti oameni. La un moment dat, autobuzul opreste si trebuie sa cobori cu cineva de mana din autobuz. Cu cine cobori si ce are sa-ti spuna la coborare? Stai putin de vorba cu persoana respectiva si afla-i povestea, spune-i ce vrea de la tine ca sa te lase in pace. Ce mesaj are pentru tine? Partile acestea trebuie ascultate si integrate, nicidecum gonite si ingropate. Comportamentul respectiv s-a format cu un motiv, a fost un scut de aparare intr-un moment al vietii voastre. Afla de ce e asa cum e si accepta-l.

Pe de alta parte, ce m-a ajutat in egala masura a fost sa dezvolt acea parte matura din mine, intelegatoare, accepting si plina de iubire. Doar cand dezvolti un “parinte interior” poti sa integrezi partile de care vorbeam mai sus, pentru ca ai resurse ca sa te contii. Nu-i usor, ia timp si ai nevoie uneori de ghidare. Este un proces care dureaza o viata intreaga, dar merita toti banii, timpul si energia investite. Sa poti sa-ti spui “te iubesc” este nepretuit.

De ce e asa de importanta relatia ta cu tine, pana la urma?

Pentru ca toate relatiile din jurul tau sunt reflexii ale relatiei tale cu tine.

Pentru ca atat de mult cat te iubesti tu, te vor iubi si ceilalti.

Pentru ca, in the end, nu te ai decat pe tine. Singur vii pe lume si singur vei pleca. Tu esti resursa ta cea mai pretioasa, tu esti sursa ta de bucurie si de tristete, in egala masura.

Asa ca, daca vrei sa faci un mic pas spre tine astazi, ia o foaie de hartie si scrie 3 lucruri care-ti plac la nebunie la tine. Poate e pielea ta alba sau abdomenul plat, poate te admiri ca esti pasionala sau foarte curajos, poate esti mandru ca reusesti sa inspiri oamenii sau demonstrezi bunatate cand ceilalti au nevoie de sprijin. Poate esti gingasa, stilat, iubitoare, indraznet, amuzant, cuceritoare, carismatic, gatesti fenomenal sau stii mereu cum sa gasesti locuri cool de iesit in oras. Continua lista, timp de 21 de zile, adaugand in fiecare zi lucruri noi. O sa fii surprins/a de cate vei descoperi, mai ales ca de pe la ziua 14 incolo nu mai e asa de simplu :)) La final, pune-o undeva la vedere. Serios ca am facut asta, prietenii care m-au vizitat in ultima perioada au gasit o foaie colorata in mai multe locuri din casa 🙂

Planeta asta are nevoie de oameni care sa se iubeasca pe ei insisi. Pentru ca, doar atunci cand ne iubim pe noi, ii putem iubi si pe ceilalti si o putem iubi si pe ea.