Dupa inca o noapte alba, incercand pentru a nu stiu cata oara sa imi arat ca totul e bine, am ajuns pana la urma tot in acelasi loc. Tot incercand sa scriu si sa imi explic, si sa ma fac sa inteleg. Am ajuns la concluzia ca nu ma mai cred nici eu pe mine. Am nevoie de un scuturat serios si cateva palme. Anca, ce tot faci???
Aseara, intr-un club cu geamuri mari din Bucuresti, ascultand muzica care ma facea sa ma gandesc la toate lucrurile inutile, ma uitam in oglinda si imi vorbeam. Ma uitam in ochii mei si incercam sa ma conving. Stiam, de fapt, ca sunt vorbe in vant. Iti poti repeta la nesfarsit lucruri, poti sa stabilesti niste reguli clare, ca apoi sa te duci usor, usor, parca legat la ochi spre acelasi final stiut de la inceput. Eu totusi trebuie sa ma conving. Eu ma bat, eu sunt o luptatoare!
Exista in viata fiecaruia un moment (sau mai multe, daca esti mai fraier, sau daca nu te-ai invatat minte) cand suntem loviti si invatam sa fim rai. Nimeni nu vrea sa sufere si toti invata asta dupa experiente dureroase. Ce ramane in urma lor ? Oameni schimbati, cu urme adanci, oameni care invata sa minta si care si-au promis ca nu li se va mai intampla asta niciodata din nou. Ce trist. Eu nu vreau sa ajung asa.”M-am ucis, pe dinăuntru, ca să n-o facă altcineva” spunea Alexandra. N-as vrea sa-mi fac asta niciodata. De fapt, nu stiu daca as fi in stare. Si, cum ii spuneam si unui prieten drag, eu cred ca de fapt toti speram in noi, loviti, raniti, cu lacrimi in ochi sau in suflet, ca intr-o zi cineva va aparea si ne va demonstra ca ne inselam. Ca cineva ne va arata ca povestile sunt adevarate, si ca putem si noi sa fim personaje principale. Si ca finalul fericit exista. Pana atunci insa, trebuie sa fii atent, nu, in fiecare clipa, cum sa te joci cu oricine ar aparea in calea ta, sa il invingi, de parca totul ar fi o lupta, sa iti demonstrezi, iar si iar si iar ca acum esti tare. Ca momentele alea fac parte dintr-un trecut foarte indepartat si ca acum esti altfel.
Atat de frica iti e ?
21 mai 2007 at 14:14
Morala era tocmai sa NU fiti de acord cu mine, sa inchideti ochii bland peste intamplarile care va arunca in oceane de indoieli.
M-am ucis, e adevarat, dar intr-un colt de suflet mai sper, ca o fantoma mica ce sunt 🙂 sa vina cineva si sa-mi demonstreze ca exista finaluri fericite…
Phoebs, draga mea, iti multumesc pentru cuvinte, chiar daca ma rascolesc acum mai mult decat le-as permite…
21 mai 2007 at 17:21
Lovely lovely writing… eu cred ca te omori pe dinauntru atunci cand iti incalci propriile reguli pe care le-ai creat cu greu in trecut dupa o serie de lovituri. Si asa este… poti deveni mult mai rau… dar mai puternic in acelasi timp.
21 mai 2007 at 17:57
totul in viata va fi o lupta..pana si la urcatul in autobus si incercarea de a sta tu pe locul cel mai bun. sa nu mai vorbim de oamenii pe care ii intalnesti.
dar intre timp toti facem aceleasi greseli, toti incercam sa invatam din ele, toti ignoram semnele sperand ca totusi de data asta nu va fi asa…
uite un lucru in care crede mult o prietena de-a mea si ma gandesc ca poate ar trebui sa-l citesti „Integritatea e totul. Nu cea vazuta de ceilalti. Conteaza sa simti tu ca esti un om integru. Pentru ca nimic nu merita, nimic nu trebuie sa te loveasca, decat propria constiinta.”
🙂
21 mai 2007 at 18:51
La ce facultate din A.S.E. inveti?:p
Am avut impresia ca te-am vazut azi in fata Comertului…
21 mai 2007 at 23:18
Emi: ai dreptate, se poate spune si asa. Chestia asta cu puternic mi se pare discutabila, nu stiu daca devii neaparat mai puternic.
Bianca: da, viata e o lupta. Eu vorbeam aici mai mult despre relatii, care din punctul meu de vedere n-ar trebui vazute ca niste lupte. In cele din urma.. pierdem amandoi.
Si da, ai dreptate, constiinta ta e singura care conteaza.
21 mai 2007 at 23:20
Phoebs…?!:)
34 Comments
frica? nu, si nici cu Alexandra nu’s de acord. e greu sa te omori tu. e greu sa te omoare altii… ne omoara viata, traiul, toate astea… iar cand esti fara nimic, n-ai ca sa mai astepti de nicaieri… pt ca nu sti ce sa faci cu acel ceva… totusi… demonstreaza-mi ca gresesc!
🙂 oedip si tu astepti ceva. Tu ai cerut-o 😛