Mi se intampla numai mie? Eu nu simt Craciunul .. deloc. Adevarul e ca nici nu i-am dat vreo atentie si am incercat sa il fac sa treaca neobservat. In alti ani ma bucura ca vine si imi sarea in ochi orice detaliu. Acum insa, parca nimic nu pare sa anunte ca vine .. Unde e zapada? Unde e zapadaaaaaaa? Unde e multimea de oameni veseli? (mda, din astia exista, recunosc, dar nu o multime:)
Mi-am dat eu seama ca de multe ori eu imi cream starea de sarbatoare. Era in mine. Era spiritul ala, accentuat de fulgi, lumini, colinde, veselie. Acum parca nici nu il bag in seama. Nu am starea necesara. Probabil ca am vrut sa inchid ochii la toate lucrurile alea sinonime cu fericirea. Fericirea altora. Ma tot gandeam … hai sa intru si eu in starea asta. Intra daca ai cu ce 🙂
Unii mi-ar spune ca dispozitia se creeaza. Da? Biiiineeee…
Pasul 1: Te imbraci frumos si iti iei bani la tine. Inainte de a iesi din casa, te uiti in oglinda si iti desenezi zambetul. Cat mai larg 🙂
Pasul 2: Mergi pe strada si te uiti in jur. Incerci sa observi cat mai multa veselie si sa o absorbi. Uita-te la lumini, la brazii din bratele oamenilor, trage aer puternic in piept. Mergi putin mai repede. Observa tot ce miroase a buna dispozitie. Spune cineva o gluma in metrou? Razi si tu. Intra in sistem :))
Pasul 3: Ai ajuns la Unirea, sau oricare magazin de unde vrei sa iei cadouri. In primul rand, asa cum e anormal dar e corect din punctul meu de vedere, te apuci sa cumperi chestii, pentru TINE. Daaaaaaaa… Nu cat sa termini banii, dar cat sa ti se modifice perceptia puternic 🙂
Pasul 4: Asa cum ar fi fost normal de la inceput, cumperi cadourile pentru altii. La momentul asta insa, ai deja in mana cateva pungi pentru tine. Deci te simti deja mult mai bine. Si acum, cand le-ai luat cate ceva tuturor celor importanti pt tine (2, 3 persoane adica:) este totul transformat. Uita-te la tine: ai un zambet natural pe fata, ai muuulte cadouri in brate, si esti intr-o multime de oameni veseli.
A mers?
21 decembrie 2006 at 22:35
eu nu am bradul impodobit :)) cred ca problema ta e de ordin estetic ,dar in profunzime traiesti un craciun perpetuu…vorbesc din filme 😛
21 decembrie 2006 at 23:00
Ce frumos ar fi sa traiesc un Craciun perpetuu… si sa fie doar de ordin estetic…
21 decembrie 2006 at 23:07
…problema 🙂
21 decembrie 2006 at 23:10
daaa! cu ciocolata milka cu mar copt 😛
22 decembrie 2006 at 14:07
Nu prea m-am gandit in mod expres la Craciun. Pentru mine este o sarbatoare dar nu ii acord mare importanta. Trebuie sa recunosc ca zilele astea m-am gandit mai mult la evenimentele din 89′ decat la Craciun.
Reteta cu cadourile este buna dar ce faci cand ajungi acasa ? Incepe iar sentimentul….
23 decembrie 2006 at 15:52
Ce faci? Te bucuri de ce ai cumparat:)
10 Comments
si la anul o sa zici acelasi lucru. Ciudat si eu simt ca multe amintiri se modifica ,din fericire din rau in bine ,so la anul o sa te plangi de motonia zilelor si de lipsa “sprirtului craciunesc” 😛 Iti spun eu ,craciunul ne-a luat deja prin surprindere 🙂
Neah.. pe mine nu m-a luat. Eu ma gandesc de cateva zile bune ca vine, dar mereu imi alung gandul asta. Si uite asa vine si 25 🙂