Timing

Nu stiu daca ati avut vreodata acel sentiment ciudat ca lucrurile nu se potrivesc. Acea senzatie care se simte undeva in suflet,  bine ascunsa, ca acel ceva pe care il doriti nu o sa iasa. Ca si cum ai incerca sa lipesti 2 bucati de hartie fara sa aiba lipici. Pur si simplu nu e sa fie, cel putin pe moment, pana gasesti lipiciul. Ca oricat te-ai chinui,  nu se va intampla.  Am vrut de cateva ori in viata sa fac totul pentru ceva si sa nu mearga niciodata. Cand e el in oras nu esti tu, sau cand tocmai ai plecat, suna telefonul ca a ajuns, scenariul repetandu-se din nou si din nou. Si mai sunt multe alte exemple. Bad timing?

Privind de departe toata scena, poti sa auzi vocea care iti spune sa renunti, ca nu merge.  Ca poate va merge, dar nu acum. Ca tocmai dorinta de a iesi blocheaza ceva, acolo, la un nivel superior si de neinteles.  Si ca numai detasarea poate sa aduca toate elemente in acelasi film. Pauza e si ea un ingredient important. Aceea e secunda in care trebuie sa te opresti.

Si, intr-adevar, se schimba ceva. Numai daca lasi timpul sa treaca, sa dispara vraja negativa care parca facea ca totul sa fie inaccesibil. E  ca si cum s-ar fi dat refresh si acum e bine. Nu inteleg si nu cred ca am cum. Pot doar sa simt cand se intampla, sa oftez si sa astept.