Tea

Am fost la ceai in seara asta, mai precis la Triangle D`Or, o ceainarie care se respecta, as spune. Am urmarit un ritual de ceai si am invatat lucruri noi. Se pare ca arta ceaiului este un mod de viata pentru japonezi. A fost o atmosfera deosebita si mi-a placut atentia acordata unor detalii pe care noi, oamenii de rand, in viata de zi cu zi, le ignoram complet: ustensilele folosite, care trebuie sa fie vechi, servetelul, care trebuie sa fie imaculat, obiectul discutiei, care este ales atent, ca natura sau ceremonia, vocea joasa, imbracamintea. Cel mai frumos este faptul ca bucuria de a imparti cu cei din jur momente de liniste si calm este ideea centrala, si nu ceaiul propriu-zis. Chiar ma gandeam zilele astea cat de superficial ne uitam la lucrurile din jur, si cat de putina atentie acordam lucrurilor mici. Ni se pare o mare pierdere de timp sa ne uitam la un nor pe cer, la o floare, la ce pomi sunt pe strada noastra, realizam cu greu si in treacat si ca a venit un nou anotimp. Cantitatea primeaza, avem atat

de multe de facut! Vrei sa fii eficient, mai eficient, si mai eficient. Ideea de la care plec eu, cel putin, este „sa faci in fiecare moment cel mai bun lucru pe care l-ai putea face”. Nici nu stiu daca imi place asa mult viata asta agitata, sau doar m-am obisnuit asa. De acum, imi promit, voi fi de 2 ori mai atenta atunci cand cunosc pe cineva, cand ma plimb pe o strada, cand ma uit pe o carte, cand cineva imi spune ceva. Nu vreau sa pierd lucruri si vreau sa le traiesc la intensitate maxima pe cele care merita. De multe ori, niste pasi mai lenti pe strada pot duce la mari descoperiri 🙂 P.S. Trebuie sa adaug ca m-am distrat tare tare cu Dan Dumitrescu, de care m-am luat ca nu are fata de publicitar si care a inventat o noua expresie „ochelari de viteza” :)) Si inca o chestie, am comandat Fantezie ca desert si de aici, glume fara numar 🙂