Provocarea de la ora 21:00

Mda, era evident ca provocarea mea trebuia sa devina grea. E incredibil cum piedicile apar, atunci cand iti propui sa faci ceva! 🙂 Sau poate ma concentrez eu acum pe acest aspect, fara sa realizez ca pana acum nu o faceam.

La inceput nu mi s-a parut foarte greu sa ma conformez cu ora 21:00, dar mi-am dat seama doar de a doua zi ca trebuie sa imi organizez mesele, astfel incat sa nu imi fie greu sa stau cateva ore nemancata dupa 21:00. M-am invatat minte, iar acum am grija sa mananc pe la un 20:00 🙂

Totusi, tentatiile nu au intarziat sa apara: am fost la Bruxelles, la prietena mea Denisa, care voia sa imi pregateasca tot felul de bunatati…seara. Cam dupa 22:00, cand veneam si eu acasa din explorarile mele belgiene, germane si luxemburgheze 🙂 Asa ca … am blocat-o la acest capitol, nu fara parere de rau 🙂 Cuvantul de lege a fost suc de portocale.

Am fost apoi in Vama Veche si acolo am realizat unul dintre obiceiurile mele proaste: mancatul la 12 noaptea, in special de clatite a la Vama, le stiti voi care: Ciori Perverse, Supate, Dor de Vama, Dansa-n-transa, din astea. Eh, aici dilema. Dar am facut fata cu succes. Cu un amendament insa: am mancat la 6 dimineata, pe lumina, cu ideea ca … nu mai e noapte. Inca nu stiu daca sa fiu ok sau nu cu aceasta fapta 🙂

Nu in cele din urma, azi am reusit performanta de a manca pana fix la ora 21:00, pe ceas. Mancare chinezeasca la prietenul Septi, proaspat promovat pe scara ierarhica de la Accenture, de la sclavet la sclavet principal, cum spune el. A fost greu de tot sa respect, dar a fiesit pana la urma, in rasetele tuturor, care erau cu ochii pe ceas si imi spuneau ca am depasit.

Tin sa spun pe aceasta cale ca nu imi place provocarea asta! :))