Sunt un protestatar cu ceva ani de experienta, pentru ca fac parte din societatea civila si am simtit influenta acesteia in viata mea de ani buni, #neamtrezit, cum s-ar spune. Pentru ca muncesc intr-un ong, sunt mai sensibila la chestiuni sociale, la cauze care privesc mediul, comunitatea, tara in care traim. La fel si cei din jurul meu, am fost inconjurata ani de-a randul de oameni implicati, de oameni carora le pasa, de oameni care ies cu curaj in fata si sanctioneaza derapaje ca mod de viata, dincolo de iesiri in piata publica. Am fost impreuna la proteste pentru Rosia Montana sau alte cauze de mediu, ne-am obisnuit sa actionam atunci cand ceva ne deranja, am unit oameni la “Let`s Do It, Romania!” cu acelasi mesaj – da, ne putem uni si putem schimba Romania in bine. Eram in mica noastra bula de activisti sociali si ne bucuram sa ne intersectam mereu, aceeasi oameni care intelesesera un lucru important: nu va veni nimeni sa ne salveze. Noi suntem cei pe care i-am asteptat si numai de la noi poate veni o solutie.
Personal, incercam sa imi dau seama cand se va putea mai mult. Cand bula noastra se va mari. Ma resemnasem cu ideea ca nu suntem inca suficient de multi, ca nu suntem inca destui oameni care sa fie atenti la scena politica, carora sa le pese de ce se intampla, care sa inteleaga ca au de fapt putere. Auzeam mult prea des “pe mine nu ma intereseaza politica”, “acolo e o mocirla si n-as vrea sa ma murdaresc”, “oricum toti fura”, “nimic n-o sa se schimbe niciodata”, “degeaba iesiti voi in strada”. Imi parea rau, foarte rau sa aud asta pentru ca stiam ca e un adevar cu raza limitata.
Totul pana la Colectiv, care a facut lucrurile mult mai “despre noi” decat pana atunci. Daca pana atunci politicienii pareau ceva indepartat, iar ceea ce faceau ei in Parlament sau Guvern era destul de neclar, odata cu Colectiv oamenii au inceput sa se trezeasca. Nu era vorba despre politica, in definitiv. Era vorba despre o tara in care traim zi de zi, in care ne simtim afectati constant de modul in care conducatorii nostri actioneaza. Discursul s-a schimbat de la “nu prea ma intereseaza” la “e nevoie sa ne implicam“. Si uite asa s-a marit bula noastra. O bula care a dat jos un Guvern.
Si ajungem in ziua de astazi. 600 000 de romani ies in strada pentru un principiu si niste valori esentiale pentru evolutia noastra. Nu pentru mariri de salariu si nici pentru ca s-ar fi marit taxele. Odata cu protestele din 2017, simt ca am ajuns la un alt nivel.
Dupa cateva zile de proteste, in care am simtit energia oamenilor, in care am sarit, am aprins lumini, am cantat imnul si am sustinut cauza parintilor si prietenilor mei, chiar si unor necunoscuti din online, am invatat cateva lucruri despre noi si natura umana, pentru ca asta m-a pasionat intotdeauna:
Oamenii de langa noi sunt mai constienti si mai prezenti decat am crede la o prima vedere. Ne-am maturizat, avem niste valori bine definite si suntem dispusi sa luptam pentru a le apara. Pentru mine asta a fost o mare surpriza – credeam ca va mai fi nevoie sa treaca ani buni ca sa devenim atat de constienti si de implicati. #Neamtrezit este sloganul meu favorit, pentru ca exprima ceva esential: suntem constienti ca nu suntem niste victime. Sunt constienti de puterea noastra si am gasit o cale unul catre celalalt. Iar aceasta realizare nu ne-o poate lua nimeni.
Foto: Dan Mihai Balanescu/Facebook si Cristian Vasile
Pentru a oferi cea mai bună experiență folosim tehnologii precum cookie-urile pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitivul dvs. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne va permite să procesăm date precum comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Neconsimțământul sau retragerea consimțământului poate afecta negativ anumite caracteristici și funcții.