ganduri,ganduri

Sunt o multime de sentimente care ma incearca acum, pe ultima suta de metri cu LDIR. Pe de-o parte, ma bucur ca ma voi linisti si ca nu voi mai alerga nebuneste dintr-o parte in alta, de la birou la intalniri si de la intalniri acasa, sa raspund la mailuri. Pe de alta, stiu ca imi vor lipsi mult de tot. Sunt absolut indragostita de proiectul asta si imi plac si oamenii pe care i-am cunoscut datorita lui. Nu stiu daca o sa mai fac ceva la fel de amplu in viitor si asta ma sperie putin. Pentru ca, de fapt, asta e cel mai frumos aspect al proiectului, dupa parerea mea: faptul ca si-a propus sa arate ceva tuturor romanilor, si anume ca si noi putem. E ceva mare de tot!

Cum au aratat ultimele zile? Scris studiu de caz pt PR Award pe ultimii 10 metri, pana la 4 dimineata, prezentare la 6 dimineata pentru Webstock, sambata dupa-amiaza cu colegii si George Buhnici la filmat stire despre proiect pt Pro TV, intalniri aproape in fiecare seara cu toata echipa, raspuns la telefoane si mailuri despre proiect la diferite ore, organizat party surpriza pt 2 colege minunate vineri seara (Ana si Oana), fugit marti de la birou pt conferinta de presa LDIR, planuit party, adormit cu laptop in brate aproape in fiecare seara + scapat laptop pe jos din pat noaptea trecuta, participare emisiune stiri TVR2, primit Nara din Slovenia maine 🙂

Imi place libertatea pe care o am aici si ma intreb unde as mai putea avea asa ceva in alta parte, intr-un mod sustenabil. Imi e foarte clar ca trebuie sa fiu lasata sa am initiative, sa fac lucruri, sa iau decizii singura, pentru ca orice fel de tentativa de a ma reduce la un patratel esueaza lamentabil. Nu mai sunt eu si imi piere orice entuziasm. Cu toate astea, nu vad calea pentru mai departe, nu vad care ar fi rolul care mi s-ar potrivi cel mai bine. Daca cineva se prinde unde mi-ar fi locul, il rog sa-mi spuna si mie 🙂

Maine e joi, ziua de sambata e tot mai aproape. Am emotii, recunosc. Nu pot sa-mi dau seama cum va arata ziua de curatenie, dar stiu ca voi si la centrul de comandament, dar si pe teren. Trebuie sa respir proiectul, trebuie sa vad ce se intampla cu voluntarii, trebuie sa vad care e atmosfera si cum e la curatenie. Noi toti asteptam cu sufletul la gura sa vedem cum va fi ziua pe care o asteptam de 1 an intreg. Vom avea si un oaspete deosebit: Nara, din Slovenia, va fi cu noi pe 25 si va sta la mine acasa. E minunat ce se intampla si totusi ametitor!

Imi vine in minte si cuvintele lui Rainer, vizionarul care a pornit miscarea in Estonia: People come and help if they see you are truly wanting this day to succeed like never before. If not otherwise, they’ll come and help YOU, YOUR team, if YOU want it badly enough. They will want YOU to succeed because you are nice people and because you do the right thing. No one wants to disappoint nice people!

Dragii nostri din toata tara, fiti cu noi pe 25 septembrie! E momentul sa aratam ca si noi putem sa ne unim pentru o cauza comuna: Romania!