de ce n-am mai scris

Nu stiu daca are vreo legatura cu scrisul in sine, sau mai degraba cu avalansa de lucruri in care am fost implicata in ultima perioada, insa … n-am mai putut sa scriu aici. Deloc. Si nu pentru ca nu am inspiratie – am idei notate in atat de multe locuri, incat le-am pierdut sirul… Simteam insa ca nu pot, era un fel de blocaj la un nivel pe care nu puteam sa-l identific. De altfel, nici acum nu pot si nici nu stiu daca mi-a trecut. E un sentiment atat de prezent, incat ar fi usor sa scriu despre el. And here I am.

De fiecare data cand ma gandeam sa scriu, mi se parea mult prea greu. Mi se parea ca m-ar consuma prea mult, ca mi-ar lua timp, timp pe care l-as fi putut valorifica altfel. Nu mai era important, pur si simplu, pentru ca aveam atentia si energia concentrate pe alte domenii. A fost LDIR, care m-a stors de puteri si unde am dat foarte mult, au fost toate evenimentele din viata mea, de la un nou job si pana la succesul nebun de pe 25 septembrie, urmat de multe felicitari, idei, ganduri, pareri, intrebari,indoieli, decizii de luat.  Si, ce inca nu a disparut cu siguranta, intrebarea despre unde e locul meu de fapt si care sunt lucrurile pe care, daca le-as face, as face o diferenta majora si as simti ca plutesc. N-am inca raspuns si ma simt uneori obosita de atata alergat si cautat. Si poate ca nu e asta calea. Asa ca am sa stau si am sa las lucrurile sa vina la mine si sa se intample. Si acum fac asta, in timp ce scriu exact ce-mi vine si ce simt. E duminica, e soare, e liniste si cred ca tocmai mi-am amintit de ce imi placea sa vin aici.