Fara cuvinte

Se intampla sa am cate o stare care sa ceara muzica. Multa, multa muzica. Muzica depinde de stare, si starea depinde de muzica. Si imi place sa ascult cantece care sa-mi spuna povestea, pana unde a ajuns ea. Am doar 20 de ani, totusi. De fapt, de asta iubim anumite melodii .. trezesc ceva in noi, si ne aduc aminte de momente. Momente in care eram fericita, momente in care saream de bucurie, momente in care ma uitam intr-un punct fix si imi simteam lacrimile in ochi, si nu voiam sa le las sa curga, momente in care nu reuseam sa-mi iau gandul de la ceva, momente in care nu voiam sa accept, momente in care speram, momente in care ma intrebam, momente in care zambeam. In seara asta, au mers frumos, una dupa alta. Veneau de la

sine, si spuneau atat de mult. De ce as mai fi vorbit? De ce sa nu plutesc in starea asta? De multe ori, ceva din exteriorul tau poate sa spuna mai mult despre tine decat tu insuti. Uneori ma intreb cum reusesc unii sa descrie exact ce simt. Si atunci ti se pare inutil sa incerci macar sa explici tu cum e. Nu stiu ce e mai bine, faptul ca spun exact ce simti, sau faptul ca si altii s-au mai simtit ca tine. Cred ca mai mult prima 🙂 Am vorbit deja prea mult pentru o seara fara cuvinte. O las pe Nelly sa “spuna“.