We are all humans

Stiti, tocmai mi-am mai dat seama de o chestie. De fapt, imi tot dau seama in continuu, de vreo 2 saptamani incoace, de cand am fost la Landmark Forum. In mintea mea plina de intrebari si interpretari care mai de care mai departe de realitate, eu chiar credeam ca unii oameni se apropie de perfectiune. Stiti cum e, in anumite momente oricine e mai bun decat noi. Iar unii par a fi extrem de buni, in aproape orice secunda. Si, de fapt, toti avem impresia asta la un moment dat despre alti oameni. Ce e cel mai amuzant e ca e o prostie total neadevarata! Toti avem probleme, toti avem lucruri nerezolvate, toti avem iubiti din liceu pe care i-am iubit si care ne-au parasit, toti am simtit in anumite situatii ca nu suntem acceptati sau ca nu avem nimic in comun cu restul, toti avem o persoana pe care chiar am iubit-o si care nu a stiut ce simtim (sau s-a prefacut intotdeauna ca nu isi da seama), toti avem perioade in care nu stim ce sa spunem, ce gandim, ce dorim, cum sa reactionam, toti am avut momente in care am luat niste decizii atat de proaste, incat ne e si rusine sa recunoastem, toti avem momente in care am fost stupizi, lasi, timizi, lipsiti de incredere, nehotarati, mincinosi, duplicitari, profitori, rautaciosi, egoisti, falsi, fricosi, fraieri.

Hai sa ii coboram de pe piedestalul pe care i-am urcat fara motiv pe anumiti oameni. Fie ca e vorba despre domnul la costum cu care lucrezi zi de zi si pe care il numesti sef, care pare perfect si care ia mereu cele mai bune decizii, fie ca vorbim de managerul caruia te chinui sa ii vinzi ceva, fie ca vorbim de fata draguta cu ochi verzi pe care vrei sa o scoti de mult in oras. Toti suntem la fel, de fapt. Avem temeri, avem retineri, avem indoieli si senzatia ca cineva ne va face ceva rau, at some point, ca nu vom fi de ajuns, ca nu vom fi iubiti, ca nu vom fi destul de buni pentru cineva. We are all racketeers (racket = un tipar care se tot repeta, si de care nu poti sa scapi, probleme stupide care-s doar in mintea noastra)